Prințesa care sforăia

Mihai Ignat

 

 

PRINȚESA CARE SFORĂIA

sinopsis

 

 

            Piesa Prințesa care sforăia reprezintă o poveste parodică despre metamorfoza unei Prințese perfecte, dar inumane într-o fată cu coșuri, care sforăie, râgâie și în general are toate trăsăturile normalității vârstei sale. Este o piesă despre umanizare, despre faptul că perfecțiunea dezumanizează iar apariția unor aspecte în fond obișnuite ale unui om îi conferă până și unei figuri de rang înalt șansa „coborârii” în lumea „reală”. Regele, Regina, curtenii și pretendenții la mâna prințesei (Prințul de Platină, Prințul Diamantelor, Prințul de Aur) vor fi șocați de această metamorfoză, dar Făt-Nefrumos abia acum o va plăcea și o va cere de soție… Doi halebardieri care păzesc dormitorul prințesei se dovedesc a fi dintre cele mai amuzante personaje, reprezentând „oamenii obișnuiți”, dar aflați „sub vremi”, supuși capriciilor stăpânilor regali. Piesa conține și câteva cântece care ilustrează și marchează cele mai surprinzătoare sau cele mai tensionate momente ale acestei istorii. De asemenea, un procedeu frecvent utilizat în text este acela al anacronismelor și al prezenței în dialoguri a unor termeni contemporani (gen „nașpa”, „China”, „monitorizare”), care provoacă derută și efecte comice – acestea din urmă reies și din recursul la nume și denumiri parodiate: Regatul Opus, Făt-Nefrumos ș. a.

 

 

 

 

 

PRINȚESA CARE SFORĂIA

(piesă pentru copiii între 7 și 70 de ani)

 

 

 

 

Personaje:

 

Prințesa

Regina

Regele

Guvernanta

Sfetnicul

Vraciul

Făt-Nefrumos

Prințul de Aur

Prințul Diamantelor

Prințul de Platină

Doamna de companie 1

Doamna de companie 2

Doamna de companie 3

Halebardier 1

Halebardier 2

Curteni, pleavă

 

Această piesă permite și încurajează cu bună știință interacțiunea cu publicul, în consecință și improvizația.

 

 

Scena 1

 

Regele, Sfetnicul, apoi Regina, Prințesa, Doamnele de companie etc. Făt-Nefrumos e și el în mulțime, urmărind ce se întâmplă.  

Sala tronului. Regele intră precipitat. E întâmpinat de Sfetnic.

 

REGELE    (Agitat) Au venit?  

SFETNICUL          Acum intră pe poartă, regele meu.  

REGELE    Deci au venit!

SFETNICUL          De ce ești așa agitat, regele meu?

REGELE    De-aia! Ce-ntrebare!

SFETNICUL          Doar n-au lipsit decât două săptămâni, regele meu.

REGELE        Ha! (Se burzuluiește) Auzi, de când îmi spui tu, bătrâne învechit în rele,

„regele meu”?!

SFETNICUL          Păi nu ești regele meu?

REGELE    Al tău, al șambelanului, al curtenilor, al tuturor! Dar sună cam ciudat…

SFETNICUL          De ce ciudat, re– (Se oprește)

REGELE        De parcă… m-ai luat în stăpânire! De parc-aș fi supusul tău, nu stăpânul tău.

Ha!

SFETNICUL          Vai, vai, nicidecum, re– majestate! Să-mi sară ochii din cap dacă–  

REGELE    Păi să-ți sară, sfetnice, să-ți sară!

SFETNICUL          (Uluit) Pof– pof– pof– pof– tim?!

Regele râde, brusc binedispus.                      

REGELE    Ce ochi ai făcut! Hi hi hi! Ochi de broască perpelită! Hi hi hi!

SFETNICUL  (Spre public, strâmbându-se ironic) Ce simț al umorului… Voi chiar râdeți la așa ceva…?

            Intră Regina, precipitată. E bine dispusă.

REGELE         Doamnă…

REGINA         Domnul meu… Ce bine să vă revăd!

REGELE         Nu mai puțin fericit, draga mea!

            Se îmbrățișează. Intră doamnele de companie. Ele îi fac loc Prințesei. Prințesa e desăvârșită. Frumusețea și perfecțiunea ei îți iau ochii. Regele o cheamă la el, regal și-n același timp părintesc.

REGELE         Vino, copila mea minunată!

            Prințesa se apropie, face o reverență, apoi se lasă îmbrățișată. Nu e doar foarte frumoasă, ci și îngâmfată.

REGELE         (O ia de la piept, o privește în față) Ești tot mai frumoasă, fiica mea…!

PRINȚESA     Sunt cea mai frumoasă, tată.  

REGINA         O, dac-ai ști cât de admirată a fost de curtea Regelui Opus! I-a cucerit pe toți.

PRINȚESA     E și normal, dacă sunt perfectă!

DOAMNA DE COMPANIE 1           Are o statură potrivită!          

DOAMNA DE COMPANIE 2           Are un ten desăvârșit!

DOAMNA DE COMPANIE 3           Are o talie de viespe!

DOAMNA DE COMPANIE 1           Are picioare superbe!

SFETNICUL              Nu știu, nu i le-am văzut niciodată.

DOAMNA DE COMPANIE 2           Vă spunem noi că sunt superbe!

DOAMNA DE COMPANIE 3           Are un chip de înger!

DOAMNA DE COMPANIE 1           Are mâini delicate!

DOAMNA DE COMPANIE 2           Are un păr de invidiat!

DOAMNA DE COMPANIE 3           Are un nas fără cusur, nici prea mare, nici prea mic!

DOAMNA DE COMPANIE 1           Are pomeți de păpușă!

DOAMNA DE COMPANIE 2           Are o frunte potrivită!

DOAMNA DE COMPANIE 3           Are buze apetisante!

DOAMNA DE COMPANIE 1           Are ochi de smarald!

DOAMNA DE COMPANIE 2           Are umeri rotunzi ca merele!

DOAMNA DE COMPANIE 3           Are genunchi delicați și netezi ca niște pietre șlefuite de mare!

SFETNICUL              Nu știu, nu și-i arată niciodată.

DOAMNA DE COMPANIE 1           Are… tot ce-i trebuie și cum trebuie!

DOAMNA DE COMPANIE 2           Nimic nu-i lipsește, nimic nu-i prisosește!

DOAMNA DE COMPANIE 3           Respirația ei este o boare parfumată!

DOAMNA DE COMPANIE 1           Glasul ei întrece privighetorile!

DOAMNA DE COMPANIE 2           Mersul ei este cel mai grațios!

DOAMNA DE COMPANIE 3           Mișcările ei sunt perfecte!

PRINȚESA                 Sunt perfectă, tată!

DOAMNELE ȘI CURTENII              E perfectă!

REGELE         Da, așa este, fiica mea!

REGINA         De bună seamă că ești perfectă.

CORUL SUITEI         Perfectă! Perfectă ca un portocal! Perfectă ca un trandafir!

PRINȚESA     Ca un trandafir…?! Un trandafir are spini!

REGINA         Ca o gladiolă, draga mea!

CORUL SUITEI         Ca o gladiolă de perfectă! Perfectă ca luna!

PRINȚESA     Ca luna?! Luna are pete!

REGELE         Ca soarele, fiica mea!

CORUL SUITEI         Da, da, da! Perfectă ca soarele de pe cer ! Perfectă ca soarele! Ca soarele!

            Prințesa se lasă în voia valului de osanale:

 

Imnul admirației invidioase

Poate fi interpretat în întregime de către corul admiratoarelor sau ca duet între cor și Sfetnic.

 

CORUL      Desăvârșită, perfectă ca soarele!

                   Nici nu atinge Terra cu picioarele!

Desăvârșită, turnată-n unic tipar

Ursitoarele datu-i-au har după har!

În ochi are stele, cum noi nici nu visăm.

SFETNICUL          Ce ne rămâne? În laude s-o-ngropăm!

CORUL      Păru-i de aur lucește – unduiește!

Niciun ochi frumusețea nu i-o răpește!

Bujori înfloresc în obraz, fruntea-i pură.

SFETNICUL          Zâmbetul ei străpunge orice armură!

CORUL      Fragedă gură, buze în roșu carmin

Doar să le vezi – te vindeci de orișice chin!

Brațe fără defecte și umeri rotunzi!

SFETNICUL          Uiți că-n lume există și oameni bolunzi!

CORUL      Degete fine prelungi de pianist…

                   Dar ea poate să fie orice artist!

                   Sânii, o sânii, de ei să nu mai vorbim!

SFETNICUL          Unici crescut-au și nu-i voie să-i privim!

CORUL      Talia-i subțire de viespe fără ac…

                   Taie răsuflarea de bogat ori de sărac!

                   Șolduri de sirenă te lasă fără grai!

SFETNICUL          Pe pământ să fim oare sau poate în rai?!

CORUL      Picioare zvelte, superbe, zvăpăiate…

                   Lichefiază minți, opresc și atentate!

                   Făptura-i minunată ne umilește, zău!

                   Vrem să-i fim supuse, nu ne gândim la rău!

SFETNICUL          Și mai are ceva perfect… rotund tare…

CORUL      Câtă îndrăzneală, ce nerușinare!

                   (Fir-ar să fie, dreptate totuși are…)

                   Noi nu ne putem ridica până la ea

                   Noi suntem pulbere, prințesa e o stea!

                   Viața noastră o-nchinăm perfecțiunii!

SFETNICUL          Se trezesc, o doamne, din străfund străbunii!

CORUL      Desăvârșită, perfectă ca soarele!

                   Frumusețea-i trece toate hotarele!

 

 

(textul integral în volumul „Mustața lui Hitler”, ed. Casa de Pariuri Literare, 2022)