Mustața lui Hitler

Mihai Ignat

 

 

 

MUSTAȚA LUI HITLER

sinopsis

 

 

           Mustața lui Hitler este de natură „centrifugală”, adică are un caracter modular iar scenele sale nu configurează un story propriu-zis, ci o lume, o proiecție mozaicată a prezentului prin intermediul unor fragmente de „realitate” absurd-grotescă, aflată la sau dincolo de limita normalității. Comicul și dramaticul se combină în această suită de scene (12 la număr) cu două sau cu trei personaje, în încercarea de a arăta cum pot coexista aceste două genuri și mai ales cum se pot insinua, simultan, în vremurile noastre contemporane, în situații aparent banale dar cu un semnificativ potențial de intensitate emoțională sau de problematizare a unor idei cât se poate de actuale și de nevralgice.

 

 

 

 

 

MUSTAŢA LUI HITLER

(dramă sau comedie sau dramă)

 

 

Personaje (în ordinea apariţiei)

 

SAVIANA 

SANDRA

BĂRBATUL IUBIT

FEMEIA ÎN PANTALONI

BĂRBATUL ÎN ROCHIE

RAMONA

MIRCEA

PENELOPA

ULISE

GEORGE (TATĂL)

SILVIU (FIUL)

MAIA

VLADIMIR

LIA (MAMA)

PETRONELA (FIICA)

CORINA

MARIUS

IRINA

SEBI

CARMEN

MARC

TIPA

TIPUL

SOFIA

AMALIA

STELIAN

 

 

Doi. Nu sunt femeie

 

BĂRBATUL ÎN ROCHIE, FEMEIA ÎN PANTALONI

 

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Da, nu sunt femeie.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace. 

            Şi nici rochia nu-i a mea.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            E din garderoba lui mama.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Mama nu mai trăieşte.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Nici tata.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace. 

            Dar hainele lui nu-mi vin.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace. 

            Nici sâni nu am. Sunt nişte şosete băgate în sutien. 

FEMEIA ÎN PANTALONI    Bine.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Şosetele-s ale lui tata, să ştii!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Da, bine, OK.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Nu, că nu-nţelegi.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Ba da, crede-mă.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     (Pipăind pânza rochiei) E de mătase. Uite, poţi să pui          mâna.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Nu-i nevoie.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Nu mă cunoşti.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Sunt, totuşi, nişte ani.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Şi m-ai văzut în rochie?

FEMEIA ÎN PANTALONI    Nu.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Păi vezi?

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Deci e-o noutate pentru tine.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Într-un fel.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Numai într-un fel?

FEMEIA ÎN PANTALONI    Aveai o latură feminină.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Eu?

FEMEIA ÎN PANTALONI    Îţi plac florile, de exemplu.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Îmi plac şi femeile. Şi nu-mi plac bărbaţii.

FEMEIA ÎN PANTALONI    E bine de ştiut.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Păi da. Că altfel cine ştie la ce te gândeai.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Nu, nu mă gândeam– gândesc.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Nici rozul nu-mi place.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Deci ţi se pare normal?

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Să port rochie, zic.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Oarecum.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Îmi plac numai femeile, ţi-am zis.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Asta am înţeles.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Dar port rochie.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Să fii sănătos.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Ai zis „oarecum”. Oarecum normal, adică.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Dar nu-i o problemă.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Nu?

FEMEIA ÎN PANTALONI    De ce-ar fi?

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Ciudat.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Nu?

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Sunt bărbat, dar port rochie. Şi pantofi cu tocuri.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Fiecare face ce-şi doreşte.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Păi da. Asta-mi doresc.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            E în regulă?

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            La dresul negru mi-a fugit firul. Aşa că l-am luat pe-ăsta de culoarea pielii. E cu    lycra.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace. BĂRBATUL ÎN ROCHIE îşi atinge rochia.            Culoarea îţi place? Mă prinde, nu?

FEMEIA ÎN PANTALONI    Da.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Fii sinceră.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Te prinde, stai liniştit.

            Pauză.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Asta-mi doresc, nu?

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Să-mbrac o rochie, deşi sunt bărbat!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Da.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Nu e normal, nu?

FEMEIA ÎN PANTALONI    N-am zis asta.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Deşi scoţienii poartă kilturi.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Şi mai sunt şi alţii, dar nu-mi vin în minte.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Mă şi rujez.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Chestia asta n-o fac scoţienii.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            Când ai buzele crăpate, rujul e chiar practic. Adică ştii.

            FEMEIA ÎN PANTALONI tace.

            E adevărat că se face din grăsime de câine?

FEMEIA ÎN PANTALONI    N-ai mai găsi picior de maidanez.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Dar nu e-n regulă, nu-i aşa?

FEMEIA ÎN PANTALONI    De ce nu?

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Las' că ştiu eu!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Ce–

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Ştiu eu ce gândeşti!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Eu n-am–

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Că nu-i normal! Ştiu! O rochie! Eu, în ea! De mătase!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Nu gândesc aşa. Fiecare cu ale lui.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Dar nu-i normal! Sunt altfel!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Nu eşti. Suntem la fel.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Tocmai! Amândoi în rochie!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Nu-i vorba de asta.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Tocmai! Sunt altfel. 

FEMEIA ÎN PANTALONI    Nu. Te înţeleg, să ştii.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Dar sunt un bărbat în rochie!

FEMEIA ÎN PANTALONI    E firesc.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Nu e!

FEMEIA ÎN PANTALONI    E natural.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Dar te enervează!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Aiurea...

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Te deranjează.

FEMEIA ÎN PANTALONI    Nu.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Te intrigă!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Deloc.

BĂRBATUL ÎN ROCHIE     Dar mă port ca o femeie!

FEMEIA ÎN PANTALONI    Ce drăguţ.

            BĂRBATUL ÎN ROCHIE începe să-şi smulgă rochia de pe el.

 

 

 

Opt. Loveşte-mă!

 

CORINA, MARIUS

 

CORINA         Loveşte-mă.

            MARIUS nu reacţionează.

            Loveşte-mă.

            MARIUS se foieşte, stânjenit.

            Te rog loveşte-mă.

MARIUS:       Nici nu mă gândesc.

CORINA         Loveşte-mă.

MARIUS        Nu!

CORINA         Loveşte-mă!

MARIUS        Nu!

            CORINA scoate de la spate un bici, i-l întinde.

CORINA         Biciuieşte-mă.

            MARIUS dă din cap a refuz. CORINA îi pune cu de-a sila biciul în mâini.

            Nu fi mojic.

            Se-ntoarce cu spatele la MARIUS, oferindu-şi fundul.

            Loveşte-mă.

MARIUS        Nu.

CORINA         Loveşte-măăăăăăăăăăăăăă!

MARIUS        Nu vreau.

CORINA         Loveşte-mă odată!

            MARIUS scoate de la spate un buchet de flori pe care i-l întinde. CORINA îşi        duce mâna la ochi, ca şi cum ar fi apucat-o ameţeala. 

MARIUS        Sunt flori.

CORINA         Impotentule!

            MARIUS începe să aranjeze florile.

            Muşcă-mă. (Pauză) Te rog...

            MARIUS aranjează petalele şi-i întinde buchetul.

            Comunistule! (Pauză) Ciupeşte-mă. (Îşi arată fundul) Uite. (Aşteaptă) Zgârie-      mă. (Aşteaptă) Zgârie-mă! (Aşteaptă. MARIUS îi zâmbeşte) Bou' dracului! (Îşi      smulge părul din cap. După un timp, se linişteşte. Îngenunchează lângă MARIUS) Te rog... Te rog... frumos... Te rog... (Pauză) Atinge-mă... (Plânge         încetişor. Suspinele ei seamănă c-un chiţăit.) O să fac ceva rău.

MARIUS        Eu nu te-ating.

CORINA         Vreau să spun, ceva foarte rău.

MARIUS        Încetează.

CORINA         Nu mă crezi. (Pauză) Chiar o să fac un lucru rău-rău.

MARIUS        Ce-o să faci?

CORINA         Nu ştiu. Găsesc ceva.

            MARIUS tace.

            Nu eşti curios să ştii de ce?  

MARIUS        Nu.

CORINA         Vezi, uite de-aia o să fac ceva rău. Extrem de rău. Nu mă crezi. Se vede pe            faţa ta că nu mă crezi. 

MARIUS        Ştiu.

CORINA         Poate o să omor pe cineva. Poate o să provoc un accident. Poate o să          distrug un pod, ca-n război. Sau o să bag pe cineva la închisoare pe nedrept. 

MARIUS        Corina, e inutil: nu te lovesc.

CORINA         Găsesc eu ceva. Nu mai rezist. O s-o fac. Şi dup-aia o să zici: „Am ştiut, şi            n-am făcut nimic”.

MARIUS        Ce vrei să fac?

CORINA         Ţi-am zis.

            MARIUS nu face nimic.

            Cum vrei. (Scurtă pauză) Fiindcă vorbesc serios. M-am săturat. O să fac ceva        îngrozitor de rău.

MARIUS        Bine.

CORINA         Bine?! Asta ai de spus?! „Bine”?!  

MARIUS        De ce să faci ceva rău? Fă ceva bun.

            CORINA ţipă. Lung. MARIUS îşi duce mâinile la urechi, cu faţa schimonosită.      Când ţipătul încetează, CORINA pare stoarsă, doar o carcasă. MARIUS se           apropie de ea. O mângâie uşor. Ea acceptă, din ce în ce mai relaxată, cu ochii        închişi.

CORINA         Da... aşa...

MARIUS        Vezi ce bine e...?

CORINA         Şi-acum... te rog... o palmă.

            MARIUS se opreşte din mângâiat. CORINA deschide ochii, îl priveşte rugător. Îi pune biciul în mână.

            Nu-ţi fie frică.

MARIUS        Dar... nu te doare...?

CORINA         Nu mă doreşti?

MARIUS        Ba da.

CORINA         Atunci, loveşte-mă.

MARIUS        Nu pot. Mă doare.

CORINA         Nu. Pe mine mă doare.

MARIUS        Tocmai!

CORINA         E plăcerea mea.

MARIUS        Cum poate să fie o plăcere...?!

CORINA         Uite, gândeşte-te că-i o mângâiere.

MARIUS        Mângâiere...?!

CORINA         Gândeşte-te... că-mi place.

MARIUS        Nu-ţi place.

CORINA         Ba da...

MARIUS        Nu pot!

CORINA         (Izbucnind) Bine! Atunci mă-ntorc la Gino!

            MARIUS o priveşte distrus.  

            Ce te uiţi aşa?! El e bărbat, nu cârpă!

MARIUS        Termină! Ce să cauţi la Gino?! Cum adică „te-ntorci”?!

CORINA         Ştii, în seara aia–

MARIUS        Ce seară?

CORINA         Ştii tu. Am întârziat nu pentru c-am fost la tuns, ci pentru că–

MARIUS        Nu cred. O spui doar ca să te lovesc.

CORINA         Aşa-i. E doar ca să–

            Pauză. MARIUS o priveşte pe CORINA – nu mai ştie ce să creadă. CORINA         zâmbeşte.

MARIUS        De ce zâmbeşti?

CORINA         Zâmbeam? Nu ştiu.

MARIUS        (Izbucnind) Nu cred! Nu cred! Cu Gino?!

CORINA         (Ca pentru sine) Patetic...

            CORINA dă să plece. MARIUS o loveşte cu biciul. CORINA scoate un ţipăt de      durere. 

MARIUS        Te doare?

CORINA         Da! M-a durut! Dar Gino ştie să–

            MARIUS o loveşte din nou. CORINA ţipă – dar acum nu mai e surprinsă şi            durerea pare îngemănată cu plăcerea. 

MARIUS        Te doare, ha? Te doare?

            O loveşte repetat. CORINA geme, se zvârcoleşte etc. 

            (Lovind-o) Poftim! Poftim! Ia de-aici! Nenorocito!

            CORINA suportă loviturile. Doar că de la un moment dat ceva se schimbă în         reacțiile ei: felul în care țipă, modul în care își contractă corpul – parcă a             dispărut plăcerea. De la un punct încolo se ghemuiește, ferindu-se. MARIUS   observă și se oprește brusc. Se apleacă asupra CORINEI, vrea s-o mângâie, s-o    îmbrățișeze. CORINA geme – rănile par s-o doară la cea mai mică atingere.  

MARIUS        Iartă-mă... N-am vrut... Te doare...?

            MARIUS suflă asupra pielii înroșite. CORINA se lasă ocrotită. Zâmbește.  

CORINA         Dragul meu drag...  

            Îl mângâie pe obraz.  

            Ai fost atât de dulce... O dragul meu... (Vocea ei este caldă, senzuală) A fost         atât de bine...

            MARIUS se desprinde de ea, se ghemuiește și începe să plângă, încet, mocnit.  

            Hai, dragule, ce-i...? (Ștergându-i lacrimile) Am mințit, dragule... N-a fost             nimic cu Gino. Am vrut doar să–

            MARIUS plânge din ce în ce mai tare.  

            Hai, nu fi prostuț... Îți jur pe ce-am mai sfânt că nu s-a întâmplat nimic cu Gino.   Tu ești sufletul meu... De ce mai plângi, prostuțule...?!

MARIUS        (Printre sughițuri) Mi-a... plă... cut... Mi-a... plăcut... Mi-a plăcut...

 

 

 

(textul integral în volumul „Mustața lui Hitler”, ed. Casa de Pariuri Literare, 2022)