Meserii şi fundături

Mihai Ignat

  

MESERII ȘI FUNDĂTURI

sinopsis

 

Meserii şi fundături e comedia amară a tranziţiei postcomunsite ilustrate prin întâlnirile alternante a două perechi de prieteni. Hala părăsită a unei foste întreprinderi socialiste devine locul în care doi şomeri în vârstă, respectiv doi tineri ce-şi schimbă permanent meseriile îşi împărtăşesc problemele şi noutăţile. Cele două universuri aparent paralele se intersectează şi se influenţează fără ştiinţa protagoniştilor, în modul straniu al paradoxurilor geometrice cu care îşi bat capul fără să le înţeleagă. 

Aceşti anti-eroi trăiesc pe suprafaţa unei benzi a lui Mobius, în lumea tranzitorie unde exteriorul e prelungirea subtilă a interiorului, şi invers. Sclipitorul şi engimaticul paradox al „sticlei lui Klein” se învecinează cu derizoriul sticlei de bere sau al aceleia de Jack Daniels. Metamorfozele prieteniei, caruselul job-urilor şi descoperirea diferenţelor sunt reflectate comic, distorsionat, de sticla care conţine o corabie sau de recipientul plat de aluminiu care a salvat viaţa unui om pe front. Un câine vagabond schimbă hotărârile administraţiei locale, o cutie de conserve nu poate fi clintită din loc, unul dintre tineri e îndrăgostit de profesoara lui de literatură, celălalt trăieşte drama ironică a unui Casanova fără voie. Ca tacâmul să fie complet, se caută „cheia franceză a conversaţiei”, adică termenul universal, potrivit oricărei replici şi, culmea, chiar este găsit – pentru a pecetlui, cinic, sfârşitul unei poveşti în care zidurile unei lumi devalizate până la ultima piuliţă se prăbuşesc la propriu ca o capcană perfectă a istoriei.

 

  

 

 

 

MESERII ŞI FUNDĂTURI

    (piesă uşoară)       

 

 

 

Personajele:

 

55 – şomer, apoi paznic

51 – şomer

28 – hingher, apoi şomer, apoi vânzător, apoi din nou şomer

22 – hingher, apoi şomer, apoi comisionar

 

Numerele reprezintă vârsta personajelor.

 

 

 

            Acţiunea piesei se petrece în hala de lucru a unei foste întreprinderi socialiste. Peisaj dezolant: hala e pustie, exceptând un gigantic utilaj din care n-au rămas decât părţile netransportabile. Pe jos, şpan, moloz şi diverse resturi (sticle goale, cutii de conserve ş. a.). Uşa din stânga e, cum vom afla, sudată, iar uşa din dreapta lipseşte. Lumina bate dinspre această uşă şi de sus, dinspre ferestrele mari, cu ochiuri de geam sparte sau murdare.

 

 

 

 

Scena 1

 

            51 şi 55 privesc în tăcere, cu maximă curiozitate, o sticlă cu o corabie înăuntru,    pe care o ţine 51.

 

55        Ce chestie…

51        Da, ce chestie…

55        E grea?

51        Nu. Ai grijă să n-o spargi!

55        Bine, mă, parcă n-aş mai fi ţinut pân-acuma o sticlă în mână!

            55 ia sticla.

51        (Cu satisfacţie, ca şi cum ar fi „opera” lui) E?

55        Ai dreptate, nu e grea.

51        Da’ nici uşoară.

55        Bă, cum or fi băgat înăuntru corabia?!

51        Nu-mi dau seama.

55        Ştii, numai în filme am mai văzut o sticlă din asta. Şi-ntotdeauna m-am întrebat:    cum mama mă-sii…?

51        Trebuie să fie o şmecherie.

55        Nu pricep. Poate au tăiat fundul sticlei şi apoi l-au lipit la loc.

51        Nu, nu ăsta-i şpilul. Uită-te şi tu, nici urmă de lipitură.

55        Mda, ai dreptate. Cum belingheru’ meu au băgat chestia înăuntru?!

51        Păi… e clar că pe aici.

            Arată gura sticlei. Interval prelungit de stupoare.

55        Imposibil!

51        Ce chestie! Cum naiba…?!

            O vreme se uită amândoi pe gura sticlei ca şi cum s-ar uita pe gaura cheii.

55        De unde ziceai c-o ai?

51        De la taică-meu, fie-i ţărâna uşoară…

55        Păcat. Eu n-aş vinde-o.

51        Crezi că eu aş vinde-o dacă n-aş fi la înghesuială? Da’ n-am ce face. Ajutorul        ăla de şomaj, ştii şi tu, n-ajunge nici pentru mâncare…

55        Mie-mi spui? (Ton schimbat) Da’ cât poţi lua pe asta?

51        Ceva trebuie să iau. E o chestie mişto, nu?

55        Să nu laşi din preţ!

51        Poţi fi sigur de asta.

55        Nu, vorbesc serios: să nu laşi din preţ! Ştii să negociezi, nu?

51        Păi cum? Ce-s de ieri de-alaltăieri?

55        Asta e bine. Ştii, eu niciodată n-am ştiu să negociez.

51        Adică? E foarte simplu.

55        Nu mi se pare.

51        Mare scofală! Tre’ să ştii cât să întinzi coarda, când să cedezi, chestii de-astea.

55        Tocmai! Dacă întinzi prea mult coarda? Dacă cedezi prea repede? Pierzi, nu?

51        Lasă că ştiu eu când trebuie să–

            Zgomot îndepărtat de perete care se prăbuşeşte.

51        Ai auzit?

55        Unde o fi fost?

51        Aripa de est. La „motoare”.

55        Nţ! E prea aproape. S-ar fi auzit mai tare. A fost la „macarale”.

51        Aiurea! S-a auzit aşa pentru c-a fost vreun zid mai amărât. Poate doar o bucată.

55        Nu cred. La „motoare” grinzile încă-s zdravene. Le-am verificat acu’ câteva luni, ştii, când ţi-am zis că văru-miu venise cu ideea să mai căutăm ceva materiale. Nişte buiandrugi nu ne-ar fi stricat…

51        Şi, aţi găsit ceva?

55        Nu prea. Ne-au luat-o alţii înainte.

51        (Râde) Păi voiai să v-aştepte pe voi? Au luat tot ce s-a putut…

55        Da’ eu zic că tot la „macarale” a căzut zidu’ ăla.

51        Bag mâna-n foc că nu.

55        Ştii ce? Hai pân-acolo, să vedem care are dreptate.

51        Bine. Şi dup-aia merg la consignaţie cu asta.

            Ridică uşor sticla. Ies.

 

 

Scena 2

 

28 şi 22 intră alergând, cu câte un pistol cu tranchilizante în mână. Înfăţişarea lor este aceea a unor mafioţi cu ochelari de soare şi în haine de piele neagră, dar cam uzate.

 

28        L-ai văzut tu? Pe-aici a luat-o?

22        Definitiv.

28        „Definitiv”?!

22        Absolut.

28        „Absolut”?! Ce naiba, nu mai ştii să vorbeşti ca oamenii?!

22        Da’ cum vorbesc?

28        Parcă ai vorbi limbi străine, să mor io! Când te-am întrebat dacă ăla a luat-o pe-    aici, nu puteai să răspunzi simplu cu „da”?

22        Păi cu „da” ar fi ştiut oricine să-ţi răspundă.

28        Şi tu ce-oi fi? Vreun prof universitar? Vreun astronaut?

22        Cum adică, astronaut?

28        Păi numa’ ăia când sunt întrebaţi de la centru’ de control dacă totul e O.K.,            răspund „pozitiv, Huston”, de parcă „da”-ul le-ar sta în gât!

22        Auzi, lasă astea, mai bine spune, nu-l mai căutăm pe ăla?

28        Îl căutăm, numai c-am zis să ne tragem şi noi răsuflarea. N-are pe unde să iasă decât tot pe-aici.

22        Poate găseşte vreo spărtură şi–

28        Nu-i nici o spărtură. În orice caz nu atât de mare încât să se poată strecura, doar     ai văzut că-i destul de zdravăn animalu’. Cunosc halele astea ca pe propriile buzunare, de când eram strungar. 

22        Eu zic să mergem! Poate găseşte vreun loc să se strecoare, că de când oi fi trecut   tu pe-aici, or fi furat ăştia nu doar utilajele, ci şi zidurile.

28        Şi chiar de-ar fi aşa, ce dacă? Îl prindem mâine, doar ştim pe un’ se-nvârte.

22        Teoretic vorbind, ai dreptate, însă…

28        Bă, iar vorbeşti în străineză?! Auzi la el: „teoretic vorbind”!

22        Ce, vrei să spui că n-ai auzit pân-acum cuvântu’ ăsta?

28        Ba da, la astronauţi, nu ţi-am zis? A, ia stai! Cre’ că ştiu de unde ţi se trage… De la profa aia, sunt sigur.

22        Şi dac-ar fi aşa, ce?

28        Păi eşti pierdut, amice! Aia nu-i de nasul tău, chiar dacă-i o sărăntoacă. Nu se        încurcă ea c-un seralist.

22        De unde eşti aşa sigur? Eu ce cusur am?

28        Bă, crezi că dacă înveţi dicţionaru’ pe de rost ajungi în patul ei?

22        De ce nu?

28        (Râde) Aia are alte pretenţii, bă! Nu vrea doar o–

22        (Enervat) Auzi, ştiu eu ce fac! Hai să-l căutăm pe ăla!

28        Dă-l naibii! Nu-i şi mâine o zi?

22        Eu vreau să-l împuşc azi. Ştii că şefu’ iar o să se supere.

28        Mai dă-l în aia mă-sii şi pe şefu’! Îi spunem că ne-a scăpat, da’ că-l rezolvăm        mâine.

22        Lasă, mă, c-aşa am spus şi ieri. Şi ştii că dacă mai tragem mult chiulul, o să ne       ia armele şi o să ne pună să-i prindem ca-nainte. O să-ţi convină?

28        La faza asta ai şi tu dreptate, nu zic. Bine, hai să-l terminăm odată!

            Se apucă amândoi să caute. 22 se împiedică şi cade. 

            Eşti bine?

            28 îl ajută să se ridice.

22        (Ridicându-se) E-n regulă! Dacă ne prinde întunericul pe coclauri, cred şi eu că     dau în gropi! Noroc că n-a fost una mare, că expiam naibii!

28        Ce făceai?!

22        O mierleam, ziceam…

28        Bă, aia te-a nenorocit! Lasă-te de seralu’ ăla, că te prosteşte! Să mor eu, am           crezut că mă-njuri!

22        Bine, mă, aşa mă ştii tu pe mine?

            Deodată se aude zgomotul puternic al prăbuşirii unor ziduri.

22        Ce-a fost asta?

28        Se duc dracului nişte ziduri, ca de obicei. 

22        Mi-a-ngheţat sângele-n sculă! Am crezut c-a venit sfârşitul lumii!   

28        Aiurea! E numa’ o hală.

            Privirea îi e atrasă de ceva.

            Bă, acolo mişcă ceva!

            Caută amândoi.

22        Nu văd.

28        Mai caută!

            Celălalt se conformează, dar nu găseşte nimic.

22        Lăţosu’ nostru nu-i aici! Ţi-am spus eu că tre’ să fie vreo spărtură.

28        Poate că nici n-a intrat aici.

22        Să n-am parte de profă, dacă nu l-am văzut luând-o pe-aici!

28        (Sceptic) L-ai văzut…! Lasă cititu’, bă, că te chiorăşte!

22        Uite-l!

28        E-al meu!

            Trage.

22        E un şobolan! Mamă, câta lighioana!

            Trage şi el.

            L-am bulit!

28        Aşa mai vii de-acasă!

            Ies alergând.

 

 

(textul integral în volumul „Mustața lui Hitler”, ed. Casa de Pariuri Literare, 2022)

 

  • Hits: 1827