Ionescu versus Popescu (Black Sitcom)

Mihai Ignat

 

 

IONESCU VERSUS POPESCU

sau BLACK SITCOM

sinopsis

 

 

Ionescu versus Popescu (Black Sitcom) e comedia satirică a tranziţiei româneşti surprinsă din perspectiva existenţei cotidiene a două familii, Ionescu şi Popescu. Unghiul e acela al devierii de la normalitate, văzută ca trăsătură majoră a acestei tranziţii care implică sechele din comunism (de pildă paranoia unuia dintre cei doi taţi), obsesii capitaliste (de pildă mania curăţeniei a uneia dintre cele două mame sau snobismul celeilalte) şi modificări monstruoase ale mentalităţii (de pildă sadismul uneia dintre odrasle sau rudimentarele, xenofobele lecţii de viaţă parentale). Obiceiuri şi acte mărunte – jocul de cărţi, petrecerea de week-end, făcutul curăţeniei, curiozităţile sexuale ale adolescenţilor ş. a. m. d. – sînt descrise apelîndu-se la qui-pro-quo, la tehnica bulgărelui de zăpadă, la comicul de situaţie şi de caractere, la ironie şi satiră. Astfel se conturează o serie de întîmplări care duc pînă la punctul culminant al unei situaţii de viaţă şi de moarte, aceasta avînd rolul unui revelator care scoate în evidenţă caracterele şi oferă surprize legate de înţelegerea strîmbă a lucrurilor. Finalul deschis e cinic şi comic în acelaşi timp: soarta unuia dintre aceşti anti-eroi se află în mîna retardatului familiei, care oscilează între îndemnurile contrare ale doamnei Ionescu, respectiv Popescu...    

 

 

 

 

 

• IONESCU VS POPESCU

SAU

• BLACK Sitcom

(comedie satirică)

 

 

 

 

 

• Personaje:

 

Năstase (Tase) Popescu – tată, paranoic

Marilena Popescu – mamă, soţia lui Năstase, maniacă

Cezar Popescu – fiu, 16 ani, sadic

Grigore Ionescu – tată, loser

Stela Ionescu – mamă, soţia lui Grigore, snoabă

Dobrică Ionescu – fiu, 16 ani, inocent 

Mama Sanda – bunica Marilenei, 80 de ani, vai de steaua ei

Duracell – grad de rudenie necunoscut, vârstă incertă, idiot 

 

 

Teoretic, acţiunea piesei se petrece în anii '90, înainte de internet şi de telefonul   mobil şi de multe altele, respectiv are loc fie într-unul fie în altul din       apartamentele celor două familii, Ionescu şi Popescu. Practic, totul se întâmplă pe o scenă pe care se află, la mică distanţă între ele, o masă, câteva scaune şi o       canapea, o oglindă mare, cât un stat de om, o uşă ce dă spre o prezumtivă baie, un dulap de bucătărie cu diverse rafturi şi vase, un dulap de haine, un pat şi alte           câteva obiecte. Un reflector, nu neapărat acelaşi, luminează un spaţiu sau altul,   în funcţie de schimbarea locului acţiunii.

 

 

Reflectorul se mută şi îl vedem pe GRIGORE pregătindu-se să se spânzure: verifică stabilitatea unui scaun, tăria unei curele suspendate de lustră. CEZAR îl priveşte curios.

CEZAR           Ce faci, unchiule?

GRIGORE      Mă spânzur.

CEZAR           Viaţa e de rahat, nu?

GRIGORE      De unde ai informaţia asta? E confidenţială.

CEZAR           De la tata.

GRIGORE      Să nu mai spui nimănui.

CEZAR           Bine.

            GRIGORE respiră adânc, se urcă pe scaun.    

CEZAR           Nu era mai bine cu otravă?

GRIGORE      Dac-o imit pe Mama Sanda, or să spună că n-am personalitate. 

CEZAR           Păcat că n-avem pistol. Ar fi făcut mai mult zgomot.

GRIGORE      Să mă-mpuşc? Nuuu... Prea multă mizerie.

CEZAR           De ce nu vă tăiaţi venele? E la modă.

GRIGORE      E o idee... (Se răzgândeşte) Nu. Îmi vine rău când văd sânge. (Verificând   tăria curelei) Ce zici, o să ţină?

CEZAR           Nu ştiu. N-am spânzurat decât o pisică, da’ cu cravata lu’ tata.

GRIGORE      Tradiţie de familie...

CEZAR           Cravata?

GRIGORE      Nu, spânzuratul pisicilor.

CEZAR           Îmi place mai mult să mă uit la Cerasela.

GRIGORE      Cine-i Cerasela?

CEZAR           O tipă din vecini.

GRIGORE      Eşti îndrăgostit de ea?

CEZAR           (Se scutură) Nu!

GRIGORE      Foarte bine. (Îşi pune funia de gât) Dacă tot o mierlesc, îmi spui şi mie ce mai face fi-miu?

CEZAR           Te spânzuri sigur?

GRIGORE      Pe cuvânt de onoare.

CEZAR           Atunci pot să-ţi spun: e-n limbă după cineva.

GRIGORE      E-ndrăgostit?

CEZAR           De Cerasela.

GRIGORE      Şi Cerasela?

CEZAR           Nici nu se uită la el.

GRIGORE      Tradiţie de familie...

CEZAR           De fapt, s-a uitat o dată, dar poate se uita la mine. Sau la Duracell.

GRIGORE      Sigur nu se uita la el. A, ce bine că eşti aici, mă poţi ajuta! Ia o cravată şi   leagă-mi mâinile. Dacă o să am mâinile libere, o să-ncerc să mă salvez. Şi nu     vreau.

CEZAR           (Ia una dintre cravate) Asta?

GRIGORE      Nu, nu aia, că nu se asortează cu cămaşa. Nevastă-mea iar o să mă bombăne că n-am gust.

CEZAR           (Alegând alta) Asta e bună?

GRIGORE      Aia da. Leagă-mă strâns.

            GRIGORE îşi duce mâinile la spate, CEZAR  i le leagă.

GRIGORE      Bravo. Acum... sunt gata. (Trage aer în piept) Vrei să împingi tu scaunul?

CEZAR           Eu?!

GRIGORE      Pot s-o fac eu, dar mă gândeam că poate ţi-ar plăcea...

CEZAR           (Emoţionat) Nu ştiu dacă pot...

GRIGORE      Te ajut şi eu, nu-ţi fie frică.

            De-afară se aude vocea STELEI.

GRIGORE      Stela!

            Intră STELA. GRIGORE mişcă brusc  scaunul, care cade. STELA ţipă şi-l prinde de picioare pe GRIGORE, susţinându-l. GRIGORE se zbate, încercând să se             elibereze. La ţipetele STELEI, năvălesc MARILENA, TASE şi DOBRICĂ. Apoi      DURACELL şi, şontâc-şontâc, în baston, MAMA SANDA. MARILENA dă să o            ajute pe STELA, dar TASE intervine.    

TASE              Ce faci?

STELA            (Lamentându-se) De ce, Grigore?! De ce, Grigore?!

MARILENA   (Lui TASE) Vreau s-o ajut!

STELA            (Disperată) Ajutor!

TASE              (Aşezându-se pe scaunul doborât) Las-o să se descurce.

MARILENA   Dar…

TASE              Nu te băga într-o ceartă de familie. După ce se-mpacă, o să se spargă          oalele în capul tău! 

STELA            Dobrică, ajută-mă! Adu scaunul! Repede!

TASE              (MARILENEI, oferindu-i un scaun) Ia loc, te rog. Să discutăm puţin.

DOBRICĂ      (Agitat, zăpăcit) Care scaun?!

            CEZAR şi MAMA SANDA se aşează pe celelalte scaune disponibile.

DOBRICĂ      Nu-i nici un scaun. Toate-s ocupate!

STELA            Adu altceva! Fă ceva!

MARILENA   Ce să discutăm?!

            DOBRICĂ, total zăpăcit, trage fără folos de dulap.

MAMA SANDA        (Lui CEZAR) Ştii cumva de ce vrea să se spânzure?

CEZAR                       Nu ştiu.

STELA                        Grigore, ce-ai văzut… e greşit! Nu te-am înşelat! Îţi jur!

MAMA SANDA        A, începe să se limpezească.

MARILENA               Tase, lasă-mă s-o ajut!

TASE                          Dacă eşti fraieră, du-te!

MAMA SANDA        (Lui CEZAR) Crezi că reuşeşte?

CEZAR                       Depinde de Dobrică.

STELA                        Lasă dulapul, Dobrică! Vezi ce găseşti pe dincolo!

            DOBRICĂ iese val-vârtej.

MAMA SANDA        Dac-apucă să-l dea repede jos, o să-l trezesc cu alifia mea.

            Scoate tubul din buzunar.

TASE                          (MARILENEI) Crezi că vrea să fie salvat?

MARILENA               Păi dacă voia să se spânzure, n-o făcea cu noi toţi aici!  

STELA                        Ajutor! Grigore, să nu mori! E viu, nu? Nu e mort, nu?

TASE                          A, deci presupui că vrea doar să se dea în spectacol.

MARILENA               Nu ştiu, dar e uman să-l salvăm, nu?

TASE                          Afirmaţia asta e cu dus şi-ntors… Nu el şi-a pus juvăţu’ de gât?

MARILENA               (Spăşită) Ba da…

TASE                          Atunci?!

STELA                        Dobrică, unde mama mă-sii umbli?!

            DOBRICĂ apare cu o cutie mare.

STELA                        Aşa, repede, pune-o sub picioare!

            DOBRICĂ pune cutia sub picioarele lui GRIGORE. STELA îi dă drumul.   Picioarele trec prin cutie ca prin brânză. 

STELA                        (Disperată, îl apucă din nou de picioare pe GRIGORE) Dobrică,    tu ţii cu ursu’?!

DOBRICĂ                  (Transpirat, speriat etc.) Eu… nu găsesc nimic…! Sunt prea           grele…! Eu…

MAMA SANDA        Ce mod urât de-a-ţi lua zilele!

TASE                          (Ironic) Da, ştim, preferi otrava.  

STELA                        Să m-ajute cineva!!

MAMA SANDA        Eu? Ce otravă?

MARILENA               Hai, nu mai juca teatru! Doar am vorbit mai devreme!

MAMA SANDA        (Îşi aduce aminte) A, otrava...! Păi era pentru şoareci...

STELA                        (Brusc cu ton normal) Ce şoareci? (MARILENEI) Aveţi şoareci?

MARILENA               (Îngrozită) Nu se poate! Doar fac toată ziua curăţenie!

STELA                        (Furioasă, MAMEI SANDA) Tu trebuia să te omori, nu Grigore!

TASE                          (MAMEI SANDA) Deci nu voiai să te omori?

MAMA SANDA        Eu?! Doamne fereşte! Voiam un week-end la ţară! 

STELA                        Mă ajută cineva?!

            DOBRICĂ, în disperare de cauză, încearcă să susţină şi el picioarele lui   GRIGORE.

STELA                        Marilena?

            MARILENA, înduioşată, dă să se ridice de pe scaun. 

TASE                          (MARILENEI) Treaba ta, da’ să ştii că ea s-a dat la mine!

STELA                        (Indignată) Ceee?!! El s-a dat la mine!

TASE                          (MARILENEI) Ştii cine se uita pe gaura cheii? Nu Mama Sanda, ci             draga ta prietenă...

MARILENA               (Privind-o cu ură pe STELA) Aşa deci... Păi atunci... (Se aşează la loc şi-şi încrucişează braţele)

STELA                        Marilena, gândeşte-te, de ce crezi că Grigore a ajuns aici?

TASE                          (STELEI) Fiindc-a aflat că te dai la mine.

STELA                        (Indignată, plângând etc.) Dumnezeule, mare! Cezar, ajută-mă,      Cezar!

CEZAR                       Nea Grigore mă rugase altceva...

STELA                        Lasă ce te-a rugat, ajută-mă!

            CEZAR ezită, e gata să se ridice, dar TASE îi pune o mână pe umăr.

TASE                          Cezar, ai uitat? Ei sunt Ionescu, noi... Popescu.

            CEZAR rămâne în scaun.

STELA                        Nu m-ajută nimeni?! Duracell, ajutor!

            DURACELL vrea să se îndrepte spre STELA.

MARILENA               Duracell, stai aici!

            DURACELL vrea să se îndrepte spre MARILENA.

STELA            Duracell, vino aici!

            DURACELL vrea să se îndrepte spre STELA.

MARILENA   Duracell, stai aici!

            DURACELL se opreşte. Priveşte derutat când la STELA, când la MARILENA.

 

 

(textul integral în volumul „Toți privesc înainte”, ed. Tracus Arte, 2016)