Mihai Ignat

 

FERMOARE, NASTURI ȘI CAPSE

sinopsis

 

 

Fermoare nasturi şi capse e o piesă cu unitate de loc, de timp şi de acţiune, în care trei prieteni, doi băieţi şi o fată, se reîntîlnesc la cîteva luni de la sinuciderea prietenului lor comun, Eugen. Paul e extravertit, emite teorii ciudate şi priveşte elementele particulare ale lumii în care trăieşte din unghiurile cele mai curioase – drept urmare acest personaj aduce și o dimensiune comică unei situații altminteri tragice. Cris e introvertit, sceptic, rezonabil și reprezintă elementul de echilibru al acestui trio. Ana e mai degrabă nerezonabilă, are accese depresiv-isterice, marcată fiind de sinuciderea lui Eugen, care i-a fost şi iubit – așa că ea e cea care ridică tensiunea grupului și aduce inclusiv o notă de absurd situației.

O brichetă Zippo, făcută cadou de Ana lui Eugen, lăsată de acesta din urmă post-mortem lui Cris şi gravată cu o dedicaţie adresată lui Paul, devine catalizatorul unor reacţii în lanţ ce vor dezvălui faptul că lipsa de sens a sinuciderii s-ar putea să fie aparentă. Cei trei capătă conştiinţa vinovăţiei, ajungînd să se acuze reciproc de a fi contribuit la determinarea gestului tragic al lui Eugen: Ana prin hotărîrea de a-l părăsi, Cris prin faptul că l-a trădat culcîndu-se cu Ana, Paul prin faptul că înclinaţia sa homoerotică i-a pus sub semnul întrebării orientarea sexuală. Piesa se încheie în nota incertitudinii acestor acte, respectiv motivaţii ale tragicei decizii.

 

 

FERMOARE, NASTURI ŞI CAPSE

(dramă)

 

 

Personaje:

Ana

Cris

Paul

La început locul acţiunii e gol. După un timp intră CRIS, care se aşază, are o mină gravă şi priveşte în gol. La un moment dat intră PAUL, care pare şi el frământat de ceva, doar că se foieşte întruna. După un interval de tăcere, PAUL începe să vorbească făcând numeroase pauze.

 

PAUL Am nevoie de-o ţigară. (Pauză) Ce bine că nu fumezi. Uite, acum mie-mi arde buza după o ţigară, pe când tu poţi sta liniştit. Din punctul ăsta de vedere, vreau să zic. (Pauză) Deşi, pe de altă parte, dacă fumai, acuma puteai să-mi dai o ţigară. (Pauză) Dacă aveai, bineînţeles. Se putea întâmpla să n-ai nici tu. (Pauză) Deşi am observat o chestie: dacă într-o încăpere sau la o masă sau oriunde-ar fi sunt cel puţin doi fumători, niciodată nu se întâmplă ca nici unul să nu aibă ţigări la el. Aşa că dacă erai fumător, ai fi avut cu siguranţă ţigări la tine. (Pauză) Asta dat fiind că eu n-am ţigări. (Pauză) Îţi dai seama: dacă erai şi tu fumător, şi n-aveai ţigări, trebuia să am eu. Ar fi fost obligatoriu. (Pauză) Ce chestie! (Pauză) Nu? (Pauză) Aşa că era imposibil ca tu să n-ai ţigări, dacă ai fi fost fumător. Dar            fiindcă nu eşti, n-are cum să se aplice regula- 

CRIS   (Brusc) Am o brichetă.

PAUL  Te-ai apucat de fumat.

CRIS   Nu.

PAUL  Păi, la ce-ţi trebuie o brichetă?

CRIS   Aşa, să fie.

            Pauză lungă, timp în care PAUL se tot foieşte.

PAUL  Spune ceva.

CRIS   Ce să spun?

PAUL  Nu ştiu. Orice.

CRIS   Da’ de ce trebuie să spun ceva?

PAUL  Nu ştiu. Aşa.

CRIS   De ce nu spui tu?

PAUL  Păi am spus. Cine-a vorbit despre ţigări, nu eu?

CRIS   Mai spune.

PAUL  Despre ţigări?

CRIS   Despre ce vrei tu. Mie nu-mi vine nimic în minte.

PAUL  Vezi? Nici mie. (Pauză) Ana unde e?

CRIS   Nu ştiu.

PAUL  Mai ţii minte? Acum opt luni eram tot aici, şi aşteptam să termine ăia de la            florărie coroana…

CRIS   Da, întârziaseră.

PAUL  Ne spuseseră să venim la ora două, dar nu era gata. Au zis să revenim la trei.         (Pauză) Dacă ne-ar fi zis să venim la trei, veneam la trei.

CRIS   Aşa ai zis şi-atunci. Te grăbeai undeva?

PAUL  Nu, da’ mă gândeam că nu-s parolişti. Halal firmă!

CRIS   Au zis c-au avut multe comenzi.

PAUL  (După o scurtă pauză) Ştii, m-am tot gândit: dacă aveau atâtea comenzi de            coroane, înseamnă că zilele alea… au fost mulţi.

CRIS   Mulţi?

PAUL  Ştii tu…

CRIS   De ce nu le zici pe nume?

PAUL  Doar ştii despre ce vorbesc.

CRIS   Nu e mare lucru să le spui pe nume. Nu te ştiam superstiţios.

PAUL  Nici nu sunt.

CRIS   Atunci zi-le pe nume.

PAUL  Văd că nici tu nu le zici.

CRIS   Ba da, le zic.

PAUL  De cinci minute vorbim despre ei, şi nu le-ai spus niciodată pe- 

CRIS   (Întrerupându-l) Morţi. (Pauză lungă) Acum e bine?

PAUL  Mă gândeam că o fi fost una din perioadele alea.

CRIS   Poftim?

PAUL …În care mor mai mulţi decât de obicei. Ştii, când sunt călduri mari sau când e     foarte frig. (Scurtă pauză) Da’ nu era cazu’: din câte-mi amintesc, zilele alea n-a          fost nici prea frig, nici prea cald.

CRIS   (Sec) Ce baftă pe capu’ meu: tu întrebi, tu răspunzi.

PAUL  Bine, nu mai zic nimic.

CRIS   Ţi-am cerut eu asta?

PAUL  Gata, am tăcut.

CRIS   Paul, ţi-am cerut eu asta?

            Pauză lungă, în care PAUL se tot foieşte.

PAUL  Auzi, spune-mi şi mie: la ce-ţi trebuie bricheta?

CRIS   Îţi spun dacă-mi spui şi tu de ce nu te duci să-ţi cumperi ţigări.

PAUL  M-am lăsat de fumat.

CRIS   Aha, acuma-nţeleg de ce te foieşti atâta. (Pauză) De când te-ai lăsat?

PAUL  De trei zile, unsprezece ore şi… cât e ceasu’?

CRIS   (Se uită la ceas) Trei şi şaişpe.

PAUL  …Şi… (După câteva clipe de gândire) 43 de minute. Trei zile, unşpe ore şi 43 de minute.

CRIS   Prin urmare de trei zile-jumate eşti nefumător. 

PAUL  Mda, poţi zice şi aşa.

CRIS   A, deci să-nţeleg că-n aceeaşi încăpere pot fi doi nefumători.

PAUL  (Sec) Amuzant.

CRIS   Nu, tu eşti.

PAUL  Care-i faza cu bricheta?

CRIS   Nici una. Pur şi simplu ţin o brichetă în buzunar.

PAUL  Nimeni nu ţine o brichetă în buzunar dacă nu fumează.

CRIS   Până la urmă n-ai spus cuvântu’ ăla.

PAUL  Care?

CRIS   „Morţi”.

PAUL  Păi acum de ce să-l mai zic?

CRIS   Aşa, ca să-mi dovedeşti că-l poţi zice.

PAUL  O să-l folosesc când o fi nevoie.

            Pauză.

CRIS   Ştii, mă tot gândesc… Îl şi visez.

PAUL  Pe Eugen?

CRIS   Înainte nu visam. De fapt, visam, da’ nu-mi aduceam aminte ce visam. Aşa zic      doctorii. Acuma, dimineţile îmi amintesc frânturi de vise. Apare şi el, uneori.

PAUL  Vise de-alea urâte?

CRIS   De obicei, nu. De fapt, doar de vreo două-trei ori. Prima dată, chiar a doua zi după            ce- (Pauză) Eram cu el la McDonald’s, iar acolo un chelner- 

PAUL  (Întrerupându-l) La McDonald’s nu sunt chelneri.

CRIS   Ştiu şi eu asta, da’ aşa era visu’. Şi chelneru’- 

PAUL  (Întrerupându-l) Ar fi mişto să fie chelneri la McDonald’s.

CRIS   Dacă mă laşi să termin de povestit, discutăm şi problema cu chelnerii de la            McDonald’s.

PAUL  Aşa, şi chelneru’…

CRIS   Chelneru’ ne aduce la masă o tavă cu trei obiecte: un brici, o brichetă şi-  

PAUL (Întrerupându-l) O brichetă?

CRIS   (Ignorând replica lui PAUL) …şi un capsator. Iar Eugen se repede la capsator şi-  mi zice: „Trebuie să-ţi capsez urechile de cap, altfel îţi iei zborul. Mi-eşti prieten,           nu pot să te pierd.”

PAUL  (Râs sec) Chiar ai visat tâmpenia asta?

CRIS   Ce, crezi că inventez?

PAUL  Nu, sună prea cretin ca s-o fi inventat.

CRIS   …Iar eu mă gândeam, în vis, ştii, îmi ziceam: „Bine că n-a ales briciul.”

PAUL  În vis eşti mai haios decât în realitate. 

CRIS   În realitate eşti mai tâmpit decât în visele mele.

PAUL  M-ai visat şi pe mine?

CRIS   Erai la masă cu noi. Tu ai ales briciul.

PAUL  Briciul? În realitate aş fi ales bricheta.

CRIS   De ce? Doar te-ai lăsat de fumat.

PAUL  Da’ tu, că nici nu fumezi, de ce-ai la tine o brichetă?

CRIS   Aşa, de sanchi! Şi nu mă mai fute la cap!

            Pe ultimele cuvinte ale lui CRIS intră ANA.

ANA   …Oraşu’ ăsta e de tot rahatu’!

CRIS   Hei, Ana, ziceai că vii mai repede!

ANA   Mai repede traversezi jungla amazoniană decât oraşu’ ăsta! Mă mut la ţară!

CRIS   Tu?! Ai muri în câteva zile.

ANA   Ce tot spui acolo?

CRIS   Dacă nu inhalezi gaze de eşapament şi nu urci nici o scară rulantă vreme de-o        săptămână, te-mbolnăveşti. Zi tu, Paul, n-am dreptate?

ANA   Nu, pe bune, oraşu’ ăsta devine din ce în ce mai mare: până-l traversezi,     îmbătrâneşti.

CRIS   O, dar tu, Ana, vei îmbătrâni frumos…

ANA   Paul, ce-are prietenul tău?

PAUL  Ce, nu e şi-al tău? (Pauză) Ana, nu te-ai apucat cumva de fumat?

ANA   Ce, n-ai ţigări?

CRIS   Păi ziceai că te-ai lăsat.

PAUL  Întrebam şi eu aşa, ca să treacă vremea…

ANA   Ce, te-ai lăsat?

PAUL  Da. Nu te-apuci?

ANA   De ce? N-am nevoie de ţigări ca să crăp. O să crăp într-un ambuteiaj, făcută          sandviş într-un autobuz aglomerat, şi n-o să-şi dea seama nimeni decât la capăt de         linie.

PAUL  O, Ana e-ntr-o pasă lirică- 

ANA   Să ţi-o trag! Uite cum facem: eu ies şi mai intru o dată. Poate îmi faceţi o primire mai călduroasă.

CRIS   „Faceţi”? Da’ eu ce ţi-am făcut?

ANA   Deci ne-am înţeles.

            ANA iese. 

CRIS   Eu vorbesc, eu aud…

PAUL  Ce se întâmplă cu fata asta?

CRIS   De unde să ştiu eu? Întreab-o.

PAUL  Dacă stă locului, o-ntreb. (Pauză) Mişto geacă. E nouă?  

CRIS   Nu.

PAUL  Se vede. E demodată.

CRIS   Atunci de ce-ntrebi dacă-i nouă?

PAUL  Să văd dacă minţi. 

CRIS   Şi dacă minţeam, ce?

PAUL  Băi, ce face Ana? Zicea că numa’ iese şi se-ntoarce.

CRIS   Fată deşteaptă: nu se mai întoarce.

 

 

(textul integral în volumul „FERMOARE, NASTURI ȘI CAPSE”, ed. Tracus Arte, 2014)