Poate noaptea a şi-nceput

 Mihai Ignat

 

 

 

Poate noaptea a şi-nceput

2017, Cartea Românească

 

 

 

 

 

 

lumea e în pantă

Artur se ţine cu ghearele de parchet

visele au opt picioare

 

o ating pe Cara Şi-atît

acolo unde-i place mai mult

ea geme deloc artificial

de fapt toarce

 

Artur o să creadă că-i o pisică

de fapt nu ştiu ce crede

poate nici despre el nu ştie că-i pisică

acum alunecă lent spre geam

orice s-ar spune sîntem miezul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

simt nordul cu tălpile

geamul spart îl înlocuim cu o băşică de porc

azi toată lumea dansează

 

Klein îşi trece palmele peste firele de iarbă

crescute din covorul mai vechi decît crusta

celor mai îndepărtate amintiri despre tata

azi toată lumea dansează

 

nu se aude nici o muzică

nici o membrană nu vibrează

ploaia cade aritmic

totuşi azi toată lumea dansează

tristeţea e o bicicletă

 

 

 

 

 

 

m-au înfipt în perete ca pe-un cui

în sfîrşit am devenit creativ

mîinile lor mi-au ţinut loc de soartă

 

Klein trece pe lîngă mine

silueta lui e semnătura indescifrabilă

a unui zeu puturos

un zeu orizontal

 

nici Cara Şi-atît nu lipseşte

sufrageria nu e un peisaj ci o reuniune de distanţe

Klein trece din nou pe lîngă mine

mi-e dor de Artur

dar pot să-l şi înjur

 

 

 

 

 

noaptea ne citeşte feţele

somnul i le arată şi noaptea le citeşte

ce fel de cuşcă e asta

 

Cara Şi-atît îşi bagă şuviţe de păr în gură

pe geam a fost afişată vara

m-am mutat în dulap

în dulap e răcoare şi nu-i lună

 

secolul scîrţîie

cineva îmi lipseşte dar nu ştiu cine

poate e doar glasul bunicii

Artur rîcîie cu ghearele uşa dulapului

ştie

 

 

 

 

 

gura lui Soliter absoarbe lumina

în fiecare dimineaţă

noi rămînem cu întunericul

 

ochii lui Artur perforează bezna

eu mă piş pe mine de frică

o invit pe Cara Şi-atît la dans

iarăşi plouă

 

sinceritatea se-ncovoaie la ambele capete

devine de neînţeles

Artur închide ochii

acum bezna e desăvîrşită

poate noaptea a şi-nceput