Poate noaptea a şi-nceput

 Mihai Ignat

Poate noaptea a şi-nceput

2017, Cartea Românească

simt nordul cu tălpile

geamul spart îl înlocuim cu o băşică de porc

azi toată lumea dansează

Klein îşi trece palmele peste firele de iarbă

crescute din covorul mai vechi decît crusta

celor mai îndepărtate amintiri despre tata

azi toată lumea dansează

nu se aude nici o muzică

nici o membrană nu vibrează

ploaia cade aritmic

totuşi azi toată lumea dansează

tristeţea e o bicicletă

m-au înfipt în perete ca pe-un cui

în sfîrşit am devenit creativ

mîinile lor mi-au ţinut loc de soartă

Klein trece pe lîngă mine

silueta lui e semnătura indescifrabilă

a unui zeu puturos

un zeu orizontal

nici Cara Şi-atît nu lipseşte

sufrageria nu e un peisaj ci o reuniune de distanţe

Klein trece din nou pe lîngă mine

mi-e dor de Artur

dar pot să-l şi înjur

noaptea ne citeşte feţele

somnul i le arată şi noaptea le citeşte

ce fel de cuşcă e asta

Cara Şi-atît îşi bagă şuviţe de păr în gură

pe geam a fost afişată vara

m-am mutat în dulap

în dulap e răcoare şi nu-i lună

secolul scîrţîie

cineva îmi lipseşte dar nu ştiu cine

poate e doar glasul bunicii

Artur rîcîie cu ghearele uşa dulapului

ştie