Poate noaptea a şi-nceput

 

nu-mi dau seama decît

atunci cînd ajung

deja în mijlocul lucrurilor

 

Cara Şi-atît îşi face gura pătrată

băgîndu-şi în ea băgîndu-şi

în ea un cub rubik

nu în mărime naturală

 

mă împachetez

în fîşii de hîrtie

nu mă doare

în fîşii de hîrtie

cresc acolo o vreme

 

 

 

 

 

 

 

propoziţii principale repetiţii

ca să se vadă că nu-i vorba

de excepţii

 

coasem obiectele-ntre ele

dulapul de scaun de fotoliu de draperii

lui Soliter îi plac nodurile

eu mimez „catapeteasmă”

 

Soliter mă priveşte

are ochi albaştri şi-l urăsc

ştie să fie politicos ferm condescendent

plouă cu broaşte

nu ţestoase

 

 

 

 

 

nu-mi place să fiu soldat

înălţimea mă recomandă ca ofiţer

casa noastră e de apă

 

Cara Şi-atît poate lua muzica

drept tăcere

girafei îi lipeşte un cap de vulpe

roşul firelor nu aminteşte de sînge

 

strecor ceaiul

aştept seara

violez intimitatea casei

mă rostogolesc să nu uit că pot ameţi

Soliter e un cretin

 

 

 

 

 

dacă am avea pian

Klein n-ar sta sub el nici mort

şi dracu ştie cine-ar putea s-apese pe clape

 

ne cunoaştem între noi

restul lumii rămîne la uşă

ne turnăm vocile în sticle

pentru viitoarele clipe de solemnitate

 

somnul pluteşte sub tavan

Cara Şi-atît îşi ţine faţa în palme

somnul s-ar putea oglindi în negrul lucios

al pianului pe care nu-l avem

Klein ar deveni porcos

 

 

 

 

 

lumea e în pantă

Artur se ţine cu ghearele de parchet

visele au opt picioare

 

o ating pe Cara Şi-atît

acolo unde-i place mai mult

ea geme deloc artificial

de fapt toarce

 

Artur o să creadă că-i o pisică

de fapt nu ştiu ce crede

poate nici despre el nu ştie că-i pisică

acum alunecă lent spre geam

orice s-ar spune sîntem miezul

 

 

 

 

îmi lipsesc fruntea de fruntea Carei

ni se ating şi nasurile

buzele au rămas să rîvnească

 

Artur a-nvăţat să latre de la Soliter

încă o seară obişnuită

Soliter caută luna

luna poartă fustiţă de majoretă

 

ştiu să-mi vînd simţămintele

pot să-mi rostogolesc inima

pînă la cele mai subţiri picioare

astăzi sîngele meu nu caută

nici o ieşire

 

 

 

 

 

simt nordul cu tălpile

geamul spart îl înlocuim cu o băşică de porc

azi toată lumea dansează

 

Klein îşi trece palmele peste firele de iarbă

crescute din covorul mai vechi decît crusta

celor mai îndepărtate amintiri despre tata

azi toată lumea dansează

 

nu se aude nici o muzică

nici o membrană nu vibrează

ploaia cade aritmic

totuşi azi toată lumea dansează

tristeţea e o bicicletă

 

 

 

 

 

rîsul umple camera

ne striveşte de pereţi

Cara Şi-atît le spune degetelor de la picioare „omuleţi”

 

continentele s-au mai depărtat c-un centimetru

vreau să fac totul într-o singură zi

taci Soliter să nu iasă spaimă

soare pe lama cuţitului

 

vreau să-ndes toate femeile într-una singură

omuleţii Carei sînt daţi cu ojă

peste tot aer lumină voci

nu pot şi nu pot

oare cetăţile zboară

 

 

 

 

 

nu mă lasă să-mi păstrez nehotărîrea

concentrare obosită

socoteli mincinoase

 

să nu se repete

dacă e să se repete vine Cara

Cara Şi-atît vine

intru în ea stupid intru

 

acum am dreptul să plîng

aşteptarea vine după

mîna este iedera acestei zile

nu ştiu pe unde umblă Artur

să sperăm că nu latră

 

 

 

 

 

m-au înfipt în perete ca pe-un cui

în sfîrşit am devenit creativ

mîinile lor mi-au ţinut loc de soartă

 

Klein trece pe lîngă mine

silueta lui e semnătura indescifrabilă

a unui zeu puturos

un zeu orizontal

 

nici Cara Şi-atît nu lipseşte

sufrageria nu e un peisaj ci o reuniune de distanţe

Klein trece din nou pe lîngă mine

mi-e dor de Artur

dar pot să-l şi înjur

 

 

 

 

 

noaptea ne citeşte feţele

somnul i le arată şi noaptea le citeşte

ce fel de cuşcă e asta

 

Cara Şi-atît îşi bagă şuviţe de păr în gură

pe geam a fost afişată vara

m-am mutat în dulap

în dulap e răcoare şi nu-i lună

 

secolul scîrţîie

cineva îmi lipseşte dar nu ştiu cine

poate e doar glasul bunicii

Artur rîcîie cu ghearele uşa dulapului

ştie

 

 

 

 

 

mă fut în melancolie

casa asta e adăpostul fricii mele

duminica vine săptămînal

 

m-am făcut cît un porc

m-am blocat în debara

mi-e ruşine aşa că nu cer nimănui ajutorul

în mine zac multe dansuri

 

mi-e sete

mi-e foame

trebuie s-ajung la WC

nu toţi facem parte din umanitate

toţi am avut crampe

 

 

 

 

 

cuvintele subiect de gradul doi

mă copiez

furnici roşii

 

floarea secretă a Carei se deschide numai dacă

important aici este „se deschide”

Soliter votează cu „numai dacă”

furnici roşii

 

se deschid alte căi

ne bazăm pe conexiunea cu tavanul

figuri dintr-un joc

Soliter se sprijină de uşa sufrageriei

furnici roşii

 

 

 

 

 

motivaţii complexe

iederă pe gaura cheii

teritoriul comun e invidia

 

Klein mi-a chemat un taxi

m-am răzgîndit

am colonizat dulăpiorul din baie cu omuleţi verzi

nu-s omuleţii Carei

 

un taxi m-aşteaptă jos presupun nerăbdător

Klein spune că-s nesimţit

face gesturi vintage

cîtă credinţă

iar am apă în gură

 

 

 

 

 

limba ta Cara e prerafaelită

nimeni nu te vede cum te văd eu

mi-am lipit pleoapa dreaptă cu gumă de mestecat

 

o linie de cretă pe podea

Cara tu ştii să mă scoţi din context

nimeni nu vrea să oprească apa de la baie

coapse

 

hai să nu ne jenăm

totul e atît de banal

apa de la baie a ajuns la dormitor

cred că sînt prost

dracu să vă ia nu mă contrazice nimeni

 

 

 

 

 

mi-au sărit nasturii de la cămaşă

becurile au pocnit în ritmul imnului naţional

doar o zi perfectă

 

Soliter doarme

Cara Şi-atît îşi netezeşte ciorapul pe picior

Artur se hîrjoneşte cu un maţ care atîrnă din maşina de tocat 

Klein se-nchipuie pe tractor

 

căutaţi-mă în trecut

nu pot face nimic

faţa mea mă arată

linişte şi pace

podeaua mă-nvaţă ce-i frigul

 

 

 

 

 

mestecăm

ne uităm unii la alţii şi mestecăm

mestecăm şi ne uităm unii la alţii

 

cadaverică simplitate

carne tocată în frigider

Cara salvează-mă Cara

salvează-mi măcar partea cea mai puţin plictisitoare

 

mila plonjează cu capul în jos

nu-i aşa că-i amuzant

la noi florile nu se usucă

patul e pentru giumbuşlucuri

moartea pentru reclamă

 

 

 

 

 

ar fi trebuit să ştim pînă acum

fiecare cu ura lui

lîncezire în amiază

 

Cara Şi-atît şi-a pus şorţul cu pătrăţele alb-albastre

hormonii urlă-n mine

Soliter se-aruncă pe geam

dup-aia se-ntoarce înăuntru

 

nimic nu se modifică

ţevile cîntă Brahms

ceaţa nu mai intră pe geam

ci pe uşă

capul de cerb împăiat scînceşte

 

 

 

 

 

ceva şters

cineva în genunchi

perete ars

 

jos înăuntru departe

o frunză lipită de geam

dungi negre

Cara Şi-atît ţipă în gura mea

 

îmi scot ceara din urechi

Soliter pune pastă de dinţi pe faţa lui Klein

Klein mormăie în somn

ieri am visat un pui la rotisor

nimic nu se modifică

 

 

 

 

 

tai un dulap în două

îmi lipesc timbre pe frunte

Soliter şchiopătează

 

azi Klein e versiunea lui taciturnă

Cara şi-a  tras aparat dentar

pe pervaz am găsit seminţele nopţii

războiul s-a mutat în cer

 

petale

secretul constă în a fi natural

îmi tremură vocea

buzele Carei au urme de muşcături

o să tai şi biblioteca

 

 

 

 

 

nu e ceva real

Klein face scufundări

în podea

 

umerii Carei

mic dejunul e ciorna prînzului

azi jupuim tapetul

săptămîna viitoare vorbim murdar

 

ar putea fi o prezenţă

improbabilul dăinuie

Soliter scrijeleşte uşile aşteaptă să curgă răşina

umerii Carei

ceva

 

 

 

 

şi acum Cara va sughiţa

tocmai a intrat cineva

tocmai cineva nou

 

a intrat cineva nou

în dormitor ninge

spuma din chiuveta bucătăriei urcă pe mîini

sîntem

 

culorile fug de mine

toate obiectele au umbră

lîngă fereastră zîmbeşte fata cu lilieci

Cara sughite şi nu se poate opri

fac bau

 

 

 

 

 

prin casă se mişcă o pălărie

purtată de fata cu lilieci

cică ne întîmplăm

 

uneori mîinile

limita e doar a umbrelor

cuierul a copt o umbrelă

îmi vine să plîng

 

fata cu lilieci e dincolo

nici nu mă interesează

Artur toarce şi-l bag în mă-sa

ştiu pisicile nu se-njură

se îneacă

 

 

 

 

 

bandajez capul de cerb

îi acopăr ochii cu fîşii de pînză

apa din ibric face bulbuci

 

să fim serioşi

să raşchetăm parchetul

să-l lustruim cu burţile

s-o facem pe fata cu lilieci să rîdă

 

Cara Şi-atît mă priveşte

Klein treaba lui ce face

Soliter se masturbează în baie

crede că nu ştim

cine mai poate fi melancolic

 

 

 

 

 

visez şuviţele blonde ale fetei cu lilieci

cel mai întins imperiu e praful

greaţă

 

Artur e un bou

e o pisică dar e un bou

se ghemuieşte pe burta fetei cu lilieci

furnici roşii

 

mă apropii de Cara şi-i ling o ureche

ea geme deloc artificial

un parfum necunoscut coboară pe funia nopţii

pe masă cireşe coapte

una strivită

 

 

 

 

seara îmi fac valiza

dimineaţa o desfac

seara îmi fac valiza

 

pîndeşte-mă memorie

Klein îşi ţine fruntea şi ochii sub glugă

cînd fata cu lilieci intră în casă sertarele se deschid

şi nu scot limbi de cîine

 

Cara Şi-atît sparge pahare

iedera urcă pe braţul veiozei

nu e despre noi

un minut pînă la cea mai sonoră frică

rupt

 

 

 

 

 

tandreţe cu sîni mari

cearcăne

azi tot ce turnăm curge în sus

 

fata cu lilieci striveşte o muscă

Artur iarăşi latră

lumina se ascute de întuneric

Soliter iarăşi e cretin

 

cineva afară mă caută

eu încă nu ştiu totul

azi părul lung al Carei e fosforescent

cică vertebre

aşteptare în orice caz

 

 

 

 

 

avem un nou zid

îl scobim rîcîim vopsim

ne punem umbrele pe el

 

feţele ni se amestecă

fata cu lilieci face croasante

pe genunchi i s-a prelins cremă de vanilie

totul e incrustat în gravitate

 

avem un nou zid

îmi lipesc un nou timbru pe frunte

nedemn în apriga linişte

fata cu lilieci s-a născut în urmă cu 17 ani

acum îşi ţine degetele sub jetul de apă

 

 

 

 

 

e vorba de contrast

repet ceea ce nu pot duce mai departe

perna mea se tîrăşte pe parchet

 

tu cine crezi că eşti

Artur pluteşte înspăimîntat deasupra patului

Soliter e ceva subţire încovrigat

mîinile nu te pot apăra de orice

 

fata cu lilieci e interzisă de lege

Cara Şi-atît îmi pune mîna pe gură

degetele ei au gust de lămîie

inspir heliu dintr-un balon albastru

vocea mea poate trece pe sub uşă

 

 

 

 

 

azi e frig

furnici roşii în palmă

din frigider curge nisip

 

frigul nu are dinţi de lapte ci de fier

Klein dîrdîie

Klein s-a învelit în carnea fetei cu lilieci

Klein dîrdîie în carnea albă

 

nu scapă nimeni

Soliter face harta casei

trăim în acelaşi timp

sunetele ar putea fi nişte cioburi

dar nu sînt

 

 

 

 

 

cerneala face pete imperfecte

îl trimit pe Tom Degeţelul la sud de buricul Carei

fata cu lilieci zîmbeşte în somn

 

furnici roşii

jupuim cameleoni

să ne facem haine de camuflaj

Klein cel şoptit îşi şterge mustaţa de lapte

 

vocile stau drepte

toleranţă zero la un Soliter isteric

trandafiri retezaţi

ninge

Tom Deţelul s-a împotmolit

 

 

 

 

 

cîteodată aici şi acum

merg în patru labe

imit masa şi cîinii

 

merg în patru labe

fata cu lilieci nu mă plesneşte peste fund

înghit în sec

palmele strivesc furnici roşii

 

curierul a adus piersici

căldura Carei le rumeneşte

fetei cu lilieci îi tot alunecă tricoul de pe umărul stîng

piersicile au putrezit au făcut viermi

acum avem noi locatari

 

 

 

 

 

adesea mă răsucesc spre fereastră

uneori Klein poate fi extrem de penibil

Cara nu mă lasă niciodată să-i ating buricul

 

visez sepii

cercuri complete

fulgi de pernă pe omuleţii Carei

Cara Cara Cara Cara Şi-atît

 

veşti din debara

sare de spart între dinţi

ferestrele noastre se rotesc după soare

iarăşi cineva lipseşte

fă-mă

 

 

 

 

 

fraţii întunericului

ultima clipă e cea mai plăcută

visez termite

 

atunci te goleşte furtuna

Soliter stoarce o lămîie

mă sprijin de noul zid

baia e plină de vată pînă la refuz 

 

carcase

camioane care vin din memorie

aerul vine la pachet cu mirosul

Cara Şi-atît e amăruie

ziua picură

 

 

 

 

un borcan sclipeşte-n întuneric

Tom Degeţelul se odihneşte pe o carte

am gînduri frumoase

 

ziua asta are o parte necruţătoare

număr prizele

mor de curiozitate

nu am gînduri frumoase

 

restul lumii rămîne la uşă

buzele au rămas să rîvnească

Cara Şi-atît şterge geamurile

i se văd pulpele cafenii

nu am gînduri frumoase

 

 

 

 

 

e o simplă nebunie

ne datorăm aşteptările

Cara Şi-atît zice masa e gata

 

dulce atrocitate

braţele astea pot înclina balanţa

rădăcinile dau sentinţa

Soliter mă acuză de abstracţionism

 

stau întins în pat

mă prefac că dorm

fata cu lilieci îşi caută o eşarfă

sînii ei sînt vii

Cara-mi zice eşti un porc

 

 

 

 

 

mama nu era o pasăre

Soliter a rămas cu degetu-n gură

sînt extraordinar de amuzant

 

sînt sigur că voi zbura

omenirea în jurul meu va zbura cu mine

Klein învîrte un tirbuşon în masa din sufragerie

nu mi-e frică îmi place părul lui

 

sub masă nu se rîde

e ca la tîrfe doar că fără sex

aştept să se ofilească lustra

cabluri

cineva mi-a pus mîna pe fund

 

 

 

 

cad în ce-am fost

trandafirul din gura Carei se topeşte

picăturile galbene străpung podeaua

 

eu Klein şi fata cu lilieci jucăm de-a v-aţi ascunselea

fata cu lilieci e de negăsit

e revărsată e cît o vacă dar n-o găsim

hai treacă de la mine cît o viţică

 

dulce supravieţuire

soare pe geamuri şi chiar în casă

dorinţe vinovate

trandafirul din gura Carei s-a topit de tot

amintiţi-mi să vă uit

 

 

 

 

 

dincolo de geamuri e oraşul

cafeaua tremură în ceşti 

ascultăm

 

nimic mai simplu

corpurile noastre vin şi se duc

omuleţii Carei s-au înecat

apa nu are memorie

 

lasă-mă în pace

vii tu şi-mi spui gîndac

buretele absoarbe apa

am blocat uşa de la intrare

cearcăne

 

 

 

 

 

mai concret de-atît nu pot fi

ăsta nu e un loc pentru mînie

ăsta e un loc perfect pentru mînie

 

faţa mea mă arată

furnici roşii peste tot furnici roşii

Tom Degeţelul indică fără să vrea lustra

nu ştii cum o să fie

 

exaltarea face parte din înţelegere 

moliile mi-au stricat cel mai bun sacou

moliile nu sînt pe lista de locatari 

Cara Şi-atît converteşte totul în melancolie

Klein freacă menta

 

 

 

 

 

fata cu lilieci e atît de albă

la amiază în plin soare aproape că nu se mai vede

conturul ei se topeşte în apa zilei

 

Cara Şi-atît îmi caută privirea

Klein rîde ca un dobitoc

Soliter patrulează pe hol

eu am rămas suspendat de genele fetei cu lilieci

 

linişte şi pace

prin ţevi circulă fulgi de pernă

Cara îmi caută privirea

privirea mea e albă

zidul cel nou a scuipat un peşte

 

 

 

 

 

cheltuieli duminicale

fata cu lilieci se piaptănă în oglindă

zice mă fac piesă

 

mi-am tăiat unghiile

mi-am lustruit pantofii

lumina cade exact ca ieri

dimineaţa am găsit urme de paşi pe tavan

 

Soliter respiră întruna

Cara Şi-atât e corpul meu de rezervă

Artur ca de obicei

perdelele s-au îngălbenit

nu ştiu ce-nseamnă „visceral” 

 

 

 

 

 

gura lui Soliter absoarbe lumina

în fiecare dimineaţă

noi rămînem cu întunericul

 

ochii lui Artur perforează bezna

eu mă piş pe mine de frică

o invit pe Cara Şi-atît la dans

iarăşi plouă

 

sinceritatea se-ncovoaie la ambele capete

devine de neînţeles

Artur închide ochii

acum bezna e desăvîrşită

poate noaptea a şi-nceput

 

 

 

 

ce faci frumuseţe a lumii

şi uite-aşa primeşti o palmă peste cap

nu m-a durut

 

scot limba la Artur

pisicile nu latră cretinule

şi uite-aşa îţi uşurezi sufletul

pe undeva contezi

 

fata cu lilieci atîrnă de-un bob de strugure

care atîrnă de un ciorchine

care atîrnă de mîna mea

care atîrnă de trunchiul meu

care atîrnă de un zeu nesimţit

 

 

 

 

 

faţa mea îşi pierde trăsăturile

fata cu lilieci e o nimfetă bătrînă

şi-a pus sarafanul şi a plecat

 

Artur aleargă după propria coadă

caut privirea Carei

Soliter se coase de draperie

ce dracu se întîmplă cu noi

 

vorbim în şoaptă şi nu ştiu de ce

furnici roşii

arătăm într-un fel

şi încă ceva

îmi vine să plîng

 

 

 

 

 

ies din dormitor intru în baie

ies din baie intru în sufragerie

ies din sufragerie intru în bucătărie

 

Soliter vrea să fie cîine

soarta l-a făcut biped

nu ştiu dacă putem trece prin asta

fără să ne atingă ceva

 

îl trimit pe Tom Degeţelul după Cara

Cara Şi-atît îi închide coapsele-n nas

Tom Degeţelul se apucă de răsfoit o carte

am un nod în gît

o să-l împuşc pe Klein

 

 

 

 

 

muşcăm din acelaşi aer

nu pe rînd ci toţi în acelaşi timp

salivez după Cara

 

Klein se trezeşte cu noaptea în cap

Klein îmi redesenează trăsăturile feţei

cine dracu e Klein

insomnie

 

nu sînt bătrîn nici oligofren

totuşi salivez după Cara Şi-atît

refuz să mă ridic din pat

Cara Şi-atît îşi spală picioarele

în apa zilei de ieri

 

 

 

 

 

hai să fim fericiţi

să ne scufundăm în aluat

să-notăm prin el în căutare de stafide

 

hai să cutezăm

Cara Şi-atît face „miau”

Artur o priveşte zburlit

cadaverică simplitate

 

sînt pe minus în fiecare zi

ceva bătrîn se apropie  

sufrageria e un vagon

dormitorul un batiscaf

bucătăria o cuşcă de cîine

 

 

 

 

mi-am vărsat ceaiul pe mine

fata cu lilieci e atît de departe că doare

mila e un costum de scafandru

 

coji pe jos

furnici roşii

cana de ceai alunecă spre fereastră

Cara Şi-atît mă tratează cu curul

 

uite Soliter se bărbiereşte-n oglindă

îmi spune că va rămîne acolo

Klein a ieşit pe undeva

Artur toarce ca nesimţitu'

poate noaptea a şi-nceput

  • Hits: 26