Aici, acolo
Mihai Ignat
AICI, ACOLO
sinopsis
Melania Stancu, o femeie de aproximativ treizeci şi cinci de ani, a lucrat în Italia câțiva ani şi acum se întoarce în România, în orăşelul ei de provincie. Motivul declarat al revenirii: destrămarea familiei la care lucra ca menajeră şi dificultatea de a găsi altceva de lucru. Soţul ei, Liviu, e surprins de aceată întoarcere care le aduce în familie sărăcia dinainte. Liviu e şomer, iar orăşelul e una din localităţile construite pe vremea lui Ceauşescu în preajma unei mari întreprinderi şi decăzute, pustiite treptat după 1989. Melania va constata că toţi, soţul ei, cunoştinţe etc. îi privesc întoarcerea drept un semn al ratării. E privită cu suspiciune sau chiar cu dispreţ pentru că a renunţat la Eldorado-ul străinătăţii, lăsându-şi familia pradă sărăciei. Până şi familiarizarea cu lucrurile din casă a dispărut, lăsând loc alienării. Doar tatăl Melaniei, pensionar şi văduv de câţiva ani, îi înţelege situaţia şi sentimentele – mai ales că a trecut şi el, pe vremea lui Ceauşescu, printr-o astfel de experienţă, lucrând câţiva ani în Germania şi Libia ca muncitor constructor trimis de regimul comunist. Cea mai dureroasă reacţie pentru Melania e aceea a fiului ei de 10 ani, Gelu, pe care îl surprinde vorbind singur despre faptul că întoarcerea mamei, cu a cărei lipsă se obişnuise, le aduce din nou foamea şi greutăţile în casă. Gelu s-a obişnuit cu lipsa mamei şi s-a schimbat de la plecarea ei, ajungând până la a se bate cu prietenul său cel mai bun. Problemele se complică atunci când în orăşel revine, plină de bijuterii şi într-un Fiat arătos, Felicia (personaj prezent doar prin dialogurile celorlalte personaje), o prietenă de familie, care lucrase şi ea în Italia. Gelozia şi panica o stăpânesc pe Melania, care simte şi vede că soţul ei s-a schimbat şi că între ei a apărut un sentiment de înstrăinare. În această derivă a geloziei şi a înstrăinării, Liviu încearcă să se culce cu Felicia, dar fără succes. Reproşurile lui de mârlan îi stârnesc Feliciei o reacţie răutăcioasă, din care Liviu deduce că Melania a fost obligată să se întoarcă acasă din cauza relaţiei adulterine cu capul familiei la care lucra. Melania, aflată şi ea în derivă, se culcă cu fostul ei coleg de liceu, Filip, dar regretă imediat şi realizează cu groază cât de mult au schimbat-o emigraţia, primirea rece de acasă şi suspiciunile celor din jur. Felicia mărturiseşte că de fapt nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu Melania în Italia, dar că emigranţii emit, cu inconştientă răutate, tot felul de ipoteze. De fapt, Melania pare să fi fost determinată să se întoarcă acasă din dorul de casă şi de familie, preferând sărăcia materială sărăciei sufleteşti şi alienării. Finalul ne arată însă, încă o dată, că s-a întors prea târziu, că ea se află acum într-un „no man’s land” al monotoniei şi-al reluării aceloraşi gesturi şi întâmplări cotidiene, căci n-a avut cum să se simtă „acasă” în străinătate, dar nu se mai simte acasă nici aici, în orăşelul natal pe cale de dispariţie.
Structura piesei se bazează pe repetiţia unor scene sau fragmente de scene, astfel încît de la un punct încolo scenele „noi” sunt concurate de revenirea scenelor „vechi”. Efectul căutat e acela de a sugera blocajul Melaniei, împotmolirea în rutină, dar mai ales în situaţia potrivit căreia nici aici-ul din România, nici acolo-ul din străinătate nu-i mai pot oferi o continuare plauzibilă şi guvernată de speranţă. Structura şi compoziţia de tip muzical a textului nu reprezintă decât o prelungire în planul formal a ceea ce ne transmite planul tematic: protagonista a ajuns în zona alienantă a repetării obsesive a gesturilor şi cuvintelor cotidiene care îi şi ne arată spectrul ratării. „Muzica” textului devine sunetul de patefon stricat care nu face decât să reia în ecou, ciclic, „ruinele” unor acţiuni, replici şi stări făcând imposibilă o alternativă salvatoare.
AICI, ACOLO
(dramă)
Personaje:
Melania Stancu
Liviu Stancu, soţul Melaniei
Gelu Stancu, fiul celor doi
Tudor Vona, tatăl Melaniei
Filip, fost coleg de liceu al Melaniei
- MELANIA Am visat picioare. Ce-o fi-nsemnând şi asta? Vedeam numai picioare, de la brâu în jos. Nu era greu să-mi dau seama dacă erau de bărbat sau de femeie. Ce pot să visez şi eu! (Pauză.) Unele erau chiar urâte. Mai ales mersul lor era-
- GELU Când tata zice „s-ar putea”, înseamnă „e sigur”. Când tata zice „e de treabă”, înseamnă „fraier”. Când tata zice „du-te şi învaţă”, înseamnă „mai lasă-mă-n pace, c-am destule pe cap, doar tu-mi mai lipseşti, ce,-s câştigat la belciuge?!”. Când tata zice „nu ştiu”, înseamnă „ştiu, da’ nu vreau să-ţi spun”. Când bunu zice „sigur nu vrei altceva?”, înseamnă „ar fi bine să vrei altceva, că oricum nu pot să-ţi iau ce vrei tu”. Când tata zice „mâine”, înseamnă „niciodată”. Când tata zice „o, da’ nu trebuia”, înseamnă „altceva mai ieftin n-ai găsit, zgârcioabo?”. Scârţâiturile patului înseamnă că n-am voie să intru în camera lor. Şuncă şi măsline şi chec înseamnă zi de salariu. Seminţe şi bere înseamnă meci de fotbal. Rahat înseamnă caca.
- MELANIA, FILIP
FILIP Cât ai stat acolo? Nu te-am văzut de vreo... trei ani.
MELANIA Mai puţin-
FILIP Da’ e măcar călduţ, nu?
MELANIA Da, călduţ.
FILIP Păi atunci... doi ani... jumate?
MELANIA Fierbinte.
FILIP ...şi... cinci luni
MELANIA Şi patru luni.
FILIP Doi ani şi patru luni... Ştii cât am stat eu p-afară? Ia, ghiceşte.
MELANIA Nu ştiu. Câteva luni.
FILIP Rece.
MELANIA Rece? Trei săptămâni?
FILIP Răcoare.
MELANIA Doar nu trei zile?!
FILIP Cald.
MELANIA Şase, câte?
FILIP Şapte. Şapte zile. O excursie cu autocarul, în-
MELANIA Elveţia?
FILIP Nţ, rece.
MELANIA Să vedem... Ungaria, că-i mai aproape.
FILIP Călduţ.
MELANIA Bulgaria.
FILIP Călduţ.
MELANIA Păi n-a mai rămas decât... Uniunea Sovietică.
FILIP Bingo!
MELANIA Sper că n-ai ratat mumia lui Lenin.
FILIP N-a depins de mine, îţi dai seama. Dar n-am ratat-o, era-n preţ.
MELANIA Şi?
FILIP Şi nimic.
MELANIA Excursia aia am ratat-o.
FILIP Ştii, Merca, proful de geografie care-o fost cu noi, a murit. Chiar zilele astea.
MELANIA Mai trăia?
FILIP Da, mai trăia. Dar acum, ştii tu.
- MELANIA N-am mai visat picioare. Am visat un microbuz. Plin: călători, bagaje, transpiraţie. Avantajul faţă de microbuzele alea cu care am făcut Italia era că-n vis nu simţeam mirosul de transpiraţie. Şi goale, microbuzele alea put a transpiraţie, nu ştiu, se impregnează tapiţeria. Nici culorile nu le văd clar în vis. Nu-mi dau seama dacă tapiţeria e-n albastrul ăla oribil cu model sau în verdele greţos pe care l-am privit tot drumul de întoarcere. Geanta din braţe nu lipseşte niciodată. Azi- noapte toţi călătorii aveau în braţe aceeaşi geantă: geanta mea. Ştiu c- am ţipat, că să nu-şi bată joc. Şi bineînţeles că nu m-auzeam. Niciodată în vis nu mă aud. Adică vorbesc, dar-
- TUDOR Netezeşte întruna. Stă pe canapea şi-şi tot plimbă mâna pe cuvertură. Când e la masa din sufragerie şi ascultă radioul sau se uită la tembelizor, netezeşte faţa de masă. Nu se poate opri.
- MELANIA De undeva trebuie să fi început totul. (Pauză.) Dacă mi-aş aminti de unde, poate- (Pauză.) Toate-s ca o apă din care nu poţi- Adică poţi, dar nu îndeajuns cât să- (Pauză.) Nu purtam bijuterii, să nu mi le fure. (Pauză.) Albanezo, îmi zicea. Toate eram albaneze- (Pauză.) Ceva simplu.
- MELANIA, LIVIU, apoi GELU
Liviu se apropie pe la spate de Melania. O sărută pe gât.
MELANIA Nu acum, te rog.
El insistă.
MELANIA Vine copilu’ şi ne prinde...
LIVIU Voiam decât un pupic, acolo.
MELANIA Lasă...
Ea ridică din umeri când el o atinge pe gât, ca şi cum ar vrea să-l îndepărteze.
LIVIU Ce-i cu tine?
MELANIA Nimic.
LIVIU Sau după ce ţi-a pus ăla mâna pe cur, acum nu mai suporţi să te-
MELANIA Nu-ncepe iar!
LIVIU Eşti o... o-
MELANIA Hai, spune-o! Spune-o, ca să regreţi dup-aia cât trăieşti!
LIVIU Ce, crezi că nu pot?
MELANIA O, ba da, poţi! Eşti bărbat, şi poţi! Aşa cum ai putut, probabil, să le săruţi pe altele!
LIVIU Nu, că-
MELANIA Cine ştie pe cine-ai sărutat, tot aşa- (Izbucneşte în plâns.) Şi-acum mă săruţi pe mine...
LIVIU De unde scoţi chestiile astea?!
MELANIA Vrei să spui c-ai rezistat tu doi ani jumate fără să te dai la altele?!
LIVIU Termină cu prostiile, femeie! Ţi-a spus cineva ceva, sau ce?
MELANIA Nu era nevoie. Am simţit, am simţit de când m-am întors. Eşti altfel.
LIVIU Altfel? Cum adică „altfel”?!
MELANIA Nu ştiu, e ceva schimbat. Te mişti altfel, cumperi altă marcă de brânză topită, foloseşti aţă dentară în loc de scobitori...
LIVIU Dumnezeule mare?!
Râde strâmb. Intră Gelu.
GELU Mamă, n-am găsit crenvurşti. Am luat salam de vară. Am făcut rău?
- GELU Când tata zice „s-ar putea”, înseamnă „e sigur”. Când tata zice „e de treabă”, înseamnă „fraier”. Când tata zice „du-te şi învaţă”, înseamnă „mai lasă-mă-n pace, c-am destule pe cap, doar tu-mi mai lipseşti, ce,-s câştigat la belciuge?!”. Când tata zice „nu ştiu”, înseamnă „ştiu, da’ nu vreau să-ţi spun”. Când bunu zice „sigur nu vrei altceva?”, înseamnă „ar fi bine să vrei altceva, că oricum nu pot să-ţi iau ce vrei tu”. Când tata zice „mâine”, înseamnă „niciodată”. Când tata zice „o, da’ nu trebuia”, înseamnă „altceva mai ieftin n-ai găsit, zgârcioabo?”. Scârţâiturile patului înseamnă că n-am voie să intru în camera lor. Şuncă şi măsline şi chec înseamnă zi de salariu. Seminţe şi bere înseamnă meci de fotbal. Rahat înseamnă caca.
- MELANIA, FILIP
MELANIA Cine eşti?
FILIP Cum adică? (Râde.) suntFilip, fostul tău coleg de liceu.
Melania îl priveşte de parcă nu l-ar recunoaşte.
FILIP Hai, Mela-
MELANIA Ce vrei?
FILIP Ce- ? Doar nu vorbeşti serios...
MELANIA Ce vrei de la mine?
FILIP Mela, eu-
MELANIA Toţi vor ceva. Nimeni nu dă nimic gratis.
FILIP Ce să vreau, Mela?
MELANIA Şi bluza...
FILIP Ce-i cu bluza?
MELANIA Mi-ai spus că-ţi place.
FILIP Da, îmi place.
MELANIA De ce?
FILIP Cum de ce, Mela?!
MELANIA Adică doar atât, îţi place?
FILIP Păi... Adică... Da... Eu...
MELANIA Ştiu, ştiu eu că-
FILIP Melania, am spus doar că-mi place bluza ta. Atâta tot.
MELANIA Nu, ştiu eu-
(textul integral în volumul „Fermoare, nasturi și capse”, ed. Tracus Arte, 2014)
- Hits: 2828