Skip to main content

Aici, acolo

Mihai Ignat

 

AICI, ACOLO

sinopsis

 

Melania Stancu, o femeie de aproximativ treizeci şi cinci de ani, a lucrat în Italia câțiva ani şi acum se întoarce în România, în orăşelul ei de provincie. Motivul declarat al revenirii: destrămarea familiei la care lucra ca menajeră şi dificultatea de a găsi altceva de lucru. Soţul ei, Liviu, e surprins de aceată întoarcere care le aduce în familie sărăcia dinainte. Liviu e şomer, iar orăşelul e una din localităţile construite pe vremea lui Ceauşescu în preajma unei mari întreprinderi şi decăzute, pustiite treptat după 1989. Melania va constata că toţi, soţul ei, cunoştinţe etc. îi privesc întoarcerea drept un semn al ratării. E privită cu suspiciune sau chiar cu dispreţ pentru că a renunţat la Eldorado-ul străinătăţii, lăsându-şi familia pradă sărăciei. Până şi familiarizarea cu lucrurile din casă a dispărut, lăsând loc alienării. Doar tatăl Melaniei, pensionar şi văduv de câţiva ani, îi înţelege situaţia şi sentimentele – mai ales că a trecut şi el, pe vremea lui Ceauşescu, printr-o astfel de experienţă, lucrând câţiva ani în Germania şi Libia ca muncitor constructor trimis de regimul comunist. Cea mai dureroasă reacţie pentru Melania e aceea a fiului ei de 10 ani, Gelu, pe care îl surprinde vorbind singur despre faptul că întoarcerea mamei, cu a cărei lipsă se obişnuise, le aduce din nou foamea şi greutăţile în casă. Gelu s-a obişnuit cu lipsa mamei şi s-a schimbat de la plecarea ei, ajungând până la a se bate cu prietenul său cel mai bun. Problemele se complică atunci când în orăşel revine, plină de bijuterii şi într-un Fiat arătos, Felicia (personaj prezent doar prin dialogurile celorlalte personaje), o prietenă de familie, care lucrase şi ea în Italia. Gelozia şi panica o stăpânesc pe Melania, care simte şi vede că soţul ei s-a schimbat şi că între ei a apărut un sentiment de înstrăinare. În această derivă a geloziei şi a înstrăinării, Liviu încearcă să se culce  cu Felicia, dar fără succes. Reproşurile lui de mârlan îi stârnesc Feliciei o reacţie răutăcioasă, din care Liviu deduce că Melania a fost obligată să se întoarcă acasă din cauza relaţiei adulterine cu capul familiei la care lucra. Melania, aflată şi ea în derivă, se culcă cu fostul ei coleg de liceu, Filip, dar regretă imediat şi realizează cu groază cât de mult au schimbat-o emigraţia, primirea rece de acasă şi suspiciunile celor din jur. Felicia mărturiseşte că de fapt nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu Melania în Italia, dar că emigranţii emit, cu inconştientă răutate, tot felul de ipoteze. De fapt, Melania pare să fi fost determinată să se întoarcă acasă din dorul de casă şi de familie, preferând sărăcia materială sărăciei sufleteşti şi alienării. Finalul ne arată însă, încă o dată, că s-a întors prea târziu, că ea se află acum într-un „no man’s land” al monotoniei şi-al reluării aceloraşi gesturi şi întâmplări cotidiene, căci n-a avut cum să se simtă „acasă” în străinătate, dar nu se mai simte acasă nici aici, în orăşelul natal pe cale de dispariţie.

Structura piesei se bazează pe repetiţia unor scene sau fragmente de scene, astfel încît de la un punct încolo scenele „noi” sunt concurate de revenirea scenelor „vechi”. Efectul căutat e acela de a sugera blocajul Melaniei, împotmolirea în rutină, dar mai ales în situaţia potrivit căreia nici aici-ul din România, nici acolo-ul din străinătate nu-i mai pot oferi o continuare plauzibilă şi guvernată de speranţă. Structura şi compoziţia de tip muzical a textului nu reprezintă decât o prelungire în planul formal a ceea ce ne transmite planul tematic: protagonista a ajuns în zona alienantă a repetării obsesive a gesturilor şi cuvintelor cotidiene care îi şi ne arată spectrul ratării. „Muzica” textului devine sunetul de patefon stricat care nu face decât să reia în ecou, ciclic, „ruinele” unor acţiuni, replici şi stări făcând imposibilă o alternativă salvatoare.

 

 

AICI, ACOLO

(dramă)

 

 

            Personaje:

 

            Melania Stancu

            Liviu Stancu, soţul Melaniei

            Gelu Stancu, fiul celor doi

            Tudor Vona, tatăl Melaniei

            Filip, fost coleg de liceu al Melaniei

 

 

 

  1. MELANIA Am visat picioare. Ce-o fi-nsemnând şi asta? Vedeam numai picioare, de la brâu în jos. Nu era greu să-mi dau seama dacă erau de bărbat sau de femeie. Ce pot să visez şi eu! (Pauză.) Unele erau chiar urâte. Mai ales      mersul lor era-

 

  1. GELU Când tata zice „s-ar putea”, înseamnă „e sigur”. Când tata zice „e de treabă”, înseamnă „fraier”. Când tata zice „du-te şi învaţă”, înseamnă „mai lasă-mă-n                  pace, c-am destule pe cap, doar tu-mi mai lipseşti, ce,-s câştigat la                          belciuge?!”. Când tata zice „nu ştiu”, înseamnă „ştiu, da’ nu vreau să-ţi                                    spun”. Când bunu zice „sigur nu vrei altceva?”, înseamnă „ar fi bine să vrei                  altceva, că oricum nu pot să-ţi iau ce vrei tu”. Când tata zice „mâine”,                                înseamnă „niciodată”. Când tata zice „o, da’ nu trebuia”, înseamnă „altceva                 mai ieftin n-ai găsit, zgârcioabo?”. Scârţâiturile patului înseamnă că n-am              voie să intru în camera lor. Şuncă şi măsline şi chec înseamnă zi de salariu.                         Seminţe şi  bere înseamnă meci de fotbal. Rahat înseamnă caca.

 

  1. MELANIA, FILIP

 

FILIP              Cât ai stat acolo? Nu te-am văzut de vreo... trei ani.

MELANIA     Mai puţin- 

FILIP              Da’ e măcar călduţ, nu?

MELANIA     Da, călduţ.

FILIP              Păi atunci... doi ani... jumate?

MELANIA     Fierbinte.

FILIP              ...şi... cinci luni

MELANIA     Şi patru luni.

FILIP              Doi ani şi patru luni... Ştii cât am stat eu p-afară? Ia, ghiceşte.

MELANIA     Nu ştiu. Câteva luni.

FILIP              Rece.

MELANIA     Rece? Trei săptămâni?

FILIP              Răcoare.

MELANIA     Doar nu trei zile?!

FILIP              Cald.

MELANIA     Şase, câte?

FILIP              Şapte. Şapte zile. O excursie cu autocarul, în- 

MELANIA     Elveţia?

FILIP              Nţ, rece.

MELANIA     Să vedem... Ungaria, că-i mai aproape.

FILIP              Călduţ.

MELANIA     Bulgaria.

FILIP              Călduţ.

MELANIA     Păi n-a mai rămas decât... Uniunea Sovietică.

FILIP              Bingo!

MELANIA     Sper că n-ai ratat mumia lui Lenin.

FILIP              N-a depins de mine, îţi dai seama. Dar n-am ratat-o, era-n preţ.

MELANIA     Şi?

FILIP              Şi nimic.

MELANIA     Excursia aia am ratat-o.

FILIP              Ştii, Merca, proful de geografie care-o fost cu noi, a murit. Chiar zilele                               astea.

MELANIA     Mai trăia?

FILIP              Da, mai trăia. Dar acum, ştii tu.

 

  1. MELANIA N-am mai visat picioare. Am visat un microbuz. Plin: călători, bagaje, transpiraţie. Avantajul faţă de microbuzele alea cu care am                                  făcut Italia era că-n vis nu simţeam mirosul de transpiraţie. Şi goale,                                   microbuzele alea put a transpiraţie, nu ştiu, se impregnează tapiţeria.                                  Nici culorile nu le văd clar în vis. Nu-mi dau seama dacă tapiţeria e-n                                 albastrul ăla oribil cu model sau în verdele greţos pe care l-am privit                                  tot drumul de întoarcere. Geanta din braţe nu lipseşte niciodată. Azi-                            noapte toţi călătorii aveau în braţe aceeaşi geantă: geanta mea. Ştiu c-                                    am ţipat, că să nu-şi bată joc. Şi bineînţeles că nu m-auzeam.                                              Niciodată în vis nu mă aud. Adică vorbesc, dar- 

 

  1. TUDOR Netezeşte întruna. Stă pe canapea şi-şi tot plimbă mâna pe cuvertură. Când e la masa din sufragerie şi ascultă radioul sau se uită la tembelizor, netezeşte                       faţa de masă. Nu se poate opri.

 

  1. MELANIA De undeva trebuie să fi început totul. (Pauză.) Dacă mi-aş aminti de unde, poate- (Pauză.) Toate-s ca o apă din care nu poţi-  Adică poţi, dar   nu îndeajuns cât să- (Pauză.) Nu purtam bijuterii, să nu mi le fure. (Pauză.) Albanezo, îmi zicea.  Toate eram albaneze- (Pauză.) Ceva        simplu.

 

  1. MELANIA, LIVIU, apoi GELU

 

            Liviu se apropie pe la spate de Melania. O sărută pe gât.

MELANIA      Nu acum, te rog.

            El insistă.

MELANIA      Vine copilu’ şi ne prinde...

LIVIU             Voiam decât un pupic, acolo.

MELANIA      Lasă...

            Ea ridică din umeri când el o atinge pe gât, ca şi cum ar vrea să-l îndepărteze.

LIVIU             Ce-i cu tine?

MELANIA      Nimic.

LIVIU             Sau după ce ţi-a pus ăla mâna pe cur, acum nu mai suporţi să te- 

MELANIA      Nu-ncepe iar!

LIVIU             Eşti o... o-  

MELANIA      Hai, spune-o! Spune-o, ca să regreţi dup-aia cât trăieşti!

LIVIU             Ce, crezi că nu pot?

MELANIA      O, ba da, poţi! Eşti bărbat, şi poţi! Aşa cum ai putut, probabil, să le săruţi pe                      altele!

LIVIU             Nu, că- 

MELANIA      Cine ştie pe cine-ai sărutat, tot aşa- (Izbucneşte în plâns.) Şi-acum mă săruţi                      pe mine...

LIVIU             De unde scoţi chestiile astea?!

MELANIA      Vrei să spui c-ai rezistat tu doi ani jumate fără să te dai la altele?!

LIVIU             Termină cu prostiile, femeie! Ţi-a spus cineva ceva, sau ce?

MELANIA      Nu era nevoie. Am simţit, am simţit de când m-am întors. Eşti altfel.

LIVIU             Altfel? Cum adică „altfel”?!

MELANIA      Nu ştiu, e ceva schimbat. Te mişti altfel, cumperi altă marcă de brânză topită,                    foloseşti aţă dentară în loc de scobitori...

LIVIU             Dumnezeule mare?!

            Râde strâmb. Intră Gelu.

GELU             Mamă, n-am găsit crenvurşti. Am luat salam de vară. Am făcut rău?

 

  1. GELU Când tata zice „s-ar putea”, înseamnă „e sigur”. Când tata zice „e de treabă”, înseamnă „fraier”. Când tata zice „du-te şi învaţă”, înseamnă „mai lasă-mă-n                  pace, c-am destule pe cap, doar tu-mi mai lipseşti, ce,-s câştigat la                          belciuge?!”. Când tata zice „nu ştiu”, înseamnă „ştiu, da’ nu vreau să-ţi                                    spun”. Când bunu zice „sigur nu vrei altceva?”, înseamnă „ar fi bine să vrei                  altceva, că oricum nu pot să-ţi iau ce vrei tu”. Când tata zice „mâine”,                                înseamnă „niciodată”. Când tata zice „o, da’ nu trebuia”, înseamnă „altceva                 mai ieftin n-ai găsit, zgârcioabo?”. Scârţâiturile patului înseamnă că n-am              voie să intru în camera lor. Şuncă şi măsline şi chec înseamnă zi de salariu.                         Seminţe şi  bere înseamnă meci de fotbal. Rahat înseamnă caca.

 

  1. MELANIA, FILIP

 

MELANIA     Cine eşti?

FILIP              Cum adică? (Râde.) suntFilip, fostul tău coleg de liceu.

            Melania îl priveşte de parcă nu l-ar recunoaşte.

FILIP              Hai, Mela- 

MELANIA      Ce vrei?

FILIP              Ce- ? Doar nu vorbeşti serios...

MELANIA      Ce vrei de la mine?

FILIP              Mela, eu-

MELANIA      Toţi vor ceva. Nimeni nu dă nimic gratis.

FILIP              Ce să vreau, Mela?

MELANIA      Şi bluza...

FILIP              Ce-i cu bluza?

MELANIA      Mi-ai spus că-ţi place.

FILIP              Da, îmi place.

MELANIA      De ce?

FILIP              Cum de ce, Mela?!

MELANIA      Adică doar atât, îţi place?

FILIP              Păi... Adică... Da... Eu...

MELANIA      Ştiu, ştiu eu că- 

FILIP              Melania, am spus doar că-mi place bluza ta. Atâta tot.

MELANIA      Nu, ştiu eu-

 

 

(textul integral în volumul „Fermoare, nasturi și capse”, ed. Tracus Arte, 2014)

  • Hits: 2828