Crize
Mihai Ignat
CRIZE
sinopsis
Piesa Crize sau Încă o poveste de dragoste înregistrează, sub forma unor dialoguri sau a unor monologuri, crizele psihologice, „metafizice” sau pur şi simplu „casnice”, complexele şi „revelaţiile” unui cuplu contemporan. Punctele de plecare ale scenelor sunt, între altele: complexul bărbatului că e urât şi previzibil, complexul femeii că e grasă şi neînsemnată; sărăcia bărbatului ori faptul că femeia se descoperă pe sine ca pe o reflectare fidelă a mamei; teama de moarte a Lui, teama de şobolani a Ei; descoperirea Lui că trupul i se degradează, descoperirea Ei că e o fiinţă banală; tristeţea Ei care e atât de puternică încât o face să audă ploaia care nu cade, teama Lui că începe să se confunde într-atât cu fiinţa iubită încât îşi vor pierde amândoi individualitatea; mania Ei de-a se coafa la fiecare criză existenţială, suspiciunea Lui că s-ar putea să nu fie normal ș. a. m. d. Relaţia de atracţie-respingere din cadrul unui cuplu al zilelor noastre configurează o tensionată poveste de dragoste, cu umorul, dar şi cu dramatismul născute din micile „accidente” domestice şi din marile întrebări neliniştitoare care dau târcoale acestor „accidente”.
Crize e un text cu structură mobilă, cu „geometrie variabilă”, scenele putând fi reordonate, reasamblate şi/sau selectate în funcţie de opţiunea regizorală şi, la limită, de aceea a spectatorilor. Personajele nu sunt EL şi EA, ci Identitatea, Frumuseţea, Sărăcia, Moartea, Sexualitatea, Normalitatea, Gelozia ori Schimbarea. Crize e o dramă travestită în comedie sau o comedie care dă-n plâns, dar nu e o piesă cu metafizică și nici cu morală. Dar e o piesă pentru tineri şi pentru bătrâni, pentru bărbaţi şi femei, pentru România, UE sau Restul Lumii. Oricine, exceptând minorii şi imaturii, se poate recunoaşte în această piesă. Oricine o poate înţelege, mai devreme sau mai târziu. Crize e locul geometric al oricărei poveşti de dragoste care durează mai mult decât povestea lui Romeo şi-a Julietei. E piesa iubirilor fiecăruia dintre noi, iar nicidecum a iubirilor excepţionale, fenomenale, senzaţionale. Şi tocmai de aceea e piesa adevăratelor noastre iubiri, căci crizele nu sunt decât intervalele dintre inevitabilele, iremediabilele şi irevocabilele noastre îmbrăţişări.
CRIZE
sau
ÎNCĂ O POVESTE DE DRAGOSTE
(dramă sau comedie cu geometrie variabilă
în 20 de scene, un prolog, un epilog şi o addenda)
Personaje:
Ea (nu poartă ochelari, deşi ar trebui)
El (i se dezleagă tot timpul şireturile)
Prolog
EA, EL
În pat, EL ŞI EA, dorm goi.
EA (Se trezeşte) Au! Capul meu… (Cască)
EL (Se trezeşte) Pohftim…?
EA deschide ochii şi, surprinsă de prezenţa bărbatului, reacţionează lovindu-l cu piciorul în plex. EL cade din pat.
EL Au! (Horcăie) Ce-a fost asta?!
EA Ce cauţi în patul meu?!
EL (Ridicându-se) Patul tău?!
EA repetă loviura, EL cade din nou.
EL A… a… aer… (Rămâne pe jos, după pat, respirând greu) Au! M-ai omorât!
EA (Ţipete isterice) Să nu mă atingi, că ţip!
EL Păi deja ai făcut-o…(Geme)
EA Ce cauţi aici?! Cine eşti? Cum ai intrat aici?
EL Cum vrei să-ţi răspund dacă mă omori? Uite cum facem: mă laşi să mă ridic fără să mă loveşti, şi-ţi spun tot ce vrei. Ce zici?
EA Da’ rămâi acolo! Să fie clar!
EL O. K.
EL se ridică şi încearcă să se acopere cu cearceaful.
EA Nu trage de cearceaf! Vrei să mă dezbraci?
EL Vreau să mă îmbrac. Dă-mi măcar o pernă.
EA Ţine (Îi aruncă o pernă) Şi-acum, spune!
EL Ce vrei să-ţi spun?
EA Cum ai ajuns aici…
EL Nu ştiu. Stai, nu da! Sincer, nu ştiu cum am aterizat aici!
EA Minţi!
EL Pe cuvântul meu!
EA Vorbeşti serios?
EL „Îmbrăcat” doar cu o pernă, vorbesc întotdeauna serios.
EA Ştii ceva? Te cred.
EL Uf! Ce bine! Ia stai, de ce mă crezi?
EA Pentru că… pentru că… nici eu nu ştiu cum am ajuns în patul ăsta…
EL Nu pricep…
EA (Ton plângăcios) Ăsta nu e patul meu…!
EL Stai! Ce faci?
EA (Plânge) Plâng, nu vezi? Eşti chior?
EL Nu…
EA Ia stai! Ochelarii! Unde-mi sunt ochelarii?
EL Nu văd nici o pereche de ochelari. Or fi în grămada aia de haine.
EA Oh, m-am zăpăcit de tot! Ochelarii sigur nu-s aici!
EL De unde ştii?
EA Pentru că nu-i port.
EL De ce?
EA Mă deranjează.
EL Bine, dar presupun că sunt utili, că îţi corectează…
EA (Ritos) Nu-mi corectează nimic! N-am nevoie de ei!
EL Bine, bine, nu te enerva… (Pentru sine) Atunci de ce ţi i-ai mai făcut, dacă nu…?
EA Ai spus ceva?
EL (Repede) Eu? Nu! Îmi căutam ţoalele.
EA: Rămâi acolo! Întâi mă îmbrac eu!
EL Mi se pare corect. Întâi femeile şi copiii, nu?
EA se îmbracă.
EA Spune-mi, te rog, până la urmă unde suntem? Sper că nu acasă la tine...
EL Nu, şi asta nu că mi-ar displăcea. Nu de alta, dar aş putea să te acuz de violare de domiciliu şi de vătămare corporală…
EA (Ritos) Eu zic să taci. Încă n-am lămurit cum am ajuns amândoi, goi, în patul ăsta, în casa asta…
EL (Ironic) … pe planeta asta…
EA … despre care nu ştiu a cui e…
EL Curios, ai ţipat cât te-au ţinut bojocii, dar n-a venit nimeni… Eşti sigură că nu- i locuinţa ta?
EA Ce, mă crezi tâmpită? Ăi fi vreun porc misogin, violatorule!
EL Hei, hei, pân-aici, te rog frumos! Nu-s nici porc, nici misogin şi, în mod sigur, nici violator!
EA Da? Asta n-am lămurit încă! Tot nu ştiu cum de te-am găsit în pat cu mine!
EL Ştii, aceeaşi întrebare pot să mi-o pun şi eu… Pot să mă îmbrac? (Se îmbracă) Poate că tu ai aterizat în patul în care eram…
EA Măgarule! Sigur, jigneşte-mă! Bag mâna-n foc că n-a fost aşa!
EL Poate că tu m-ai vi…
EA Ceee?! Nu ţi-e ruşine?
EL În fond, nici unul dintre noi nu-şi aminteşte ce s-a-ntâmplat… În fond, voi ne băgaţi sub nas formele voastre, vă machiaţi, vă siliconaţi, vă scurtaţi fustele, ne ameninţaţi, cu frumuseţea voastră, fragilul nostru echilibru interior – şi bineînţeles că nu-l mai putem păstra şi ne scufundăm iar în instinctualitate…
EA Eşti cumva intelectual?
EL Nu. Ăsta-i un text compus de un prieten care zice că frazele lungi taie respiraţia tipelor.
EA Prietenul tău e intelectual?
EL Da.
EA Se vede. Cu fraza asta nu prinzi nici măcar un bărbat.
EL Sesizez cumva o undă de misoginism contra bărbaţilor?
EA Vrei să spui, „misandrie”?
EL Aşa se zice? Habar n-aveam că există un cuvânt pentru aşa ceva... Da’ tu de unde cunoşti asemenea cuvinte? Eşti intelectuală?
EA Nu. Citesc „Enciclopedia Britannica”.
EL Atunci eşti masochistă. (EA ţipă) Ce-i? Stai, îmi retrag cuvintele! A fost o glumă, îţi jur! (EA începe să plângă) Ce dracu’ mai e?!
EA Am încurcat-o… (Hohote de plâns)
EL Te rog, nu mai plânge… (Încearcă s-o consoleze prinzând-o de umeri)
EA (Tăios) Nu m-atinge!
EL Gata, gata, n-am vrut decât să…
EA (Moale) Crezi c-am făcut…?
EL Poftim?
EA Crezi că… noi doi…? Ştii tu…
EL Nu m-am gândit. Nu mi-ai dat timp: ba îmi dai picioare în plex, ba îmi spui cuvinte noi…
EA Poţi să-mi răspunzi la întrebare?
EL Sincer, nu. Nu-mi amintesc nimic din noaptea trecută. (EA plânge) Hai, nu mai plânge… Probabil că n-am făcut nimic… Ne-am fi amintit, nu?
EA Nu ştiu… Nu mai ştiu nimic…! (Plânge)
EL În fond, şi dacă ne-am… ştii tu… Suntem adulţi, nu-i un capăt de ţară…
EA Nu vreau să mă prefac că nu s-a-ntâmplat nimic…
EL N-am spus asta.
EA Nu înţelegi? M-am trezit în pat, goală, cu un străin, şi el gol…
EL Sunt lucruri mai rele decât să te trezeşti cu un străin în pat.
EA Da?! Care?
EL (Luat prin surprindere) Hm… Eu ştiu…? Să nu te trezeşti cu un străin în pat? EA îi dă o palmă.
EL Au!
EA Hai, pleacă! Habar nu ai să consolezi o femeie!
EL Dar tu, tu ştii să consolezi un bărbat?
EA Eu? Da’ de ce ai nevoie să fii consolat? Pentru că te-ai culcat cu mine? Sau pentru că te-ai culcat cu o femeie?
EL Pentru că m-am culcat cu tine, deşi am o prietenă…
EA izbucneşte în plâns.
EL Acum ce mai e? Să nu-mi spui că te simţi vinovată pentru mine!
EA Nu pentru tine, ci pentru mine…
EL Poftim?!
EA (Printre sughiţuri) Şi eu am…
EL …o prietenă?
EA …un prieten…
EA plânge, EL izbucneşte în râs.
(textul integral în volumul „Fermoare, nasturi și capse”, ed. Tracus Arte, 2014)
- Hits: 8605