login



plus minus gleich

Poeme în doi

E-mail Print


Zidit
în epiderma
unei singure femei,
spune Klein şi se priveşte în oglindă. Klein îl priveşte la rîndul său repetîndu-i cuvintele la indigo. Apoi părăseşte lumina de neon pîlpîitor, trece pe lîngă femeia cu părul roşcat din patul răvăşit (adormită, atinsă de acidul unui coşmar) şi coboară treptele unui apus urban. La intersecţia dintre Aleea Trandafirilor (prea melancolic, spune Klein) şi Strada 34 Octombrie, se iveşte ea (longilină, păr întunecat). De la depărtare, Bebe şi Bobby îl salută cu o uşoară înclinare a capului, cu mîna dreaptă ridicată în aerul dens, ca nişte vechi prieteni. Ea trece pe lîngă Klein şi Klein deja aşteaptă seara următoare,  respirîndu-i siajul de parfum pe care ea încă nu şi l-a pulverizat pe pielea celor 8766 de zile. Klein se priveşte în vitrina cu ea trecînd şi cu manechine care-i iau chipul, supleţea, clipitul. Dar ea-i deja în mîine. Se topeşte-n mulţime ca ploaia-ntr-un zid. Klein pipăie suprafaţa aspră, dar nu poate să prindă între degete decît firul parfumului ei vesperal, pe care-l deşiră în timp ce un bărbat neras de trei zile îşi aprinde ţigara protejînd de vînt, cu palma, flacăra brichetei. Cînd Klein nu mai e decît un cocon odorifer, de pe zidul cărămiziu ea (longilină, păr întunecat) zîmbeşte, cu braţele cuprinzîndu-şi sînii. Klein îşi acoperă faţa cu mîinile şi, obosit, se sprijină de afişul IMENS al trupului ei. De la depărtare Klein apare, de la mijloc în sus, ca un tatuaj pe coapsa ei bronzată sub şaptesprezece
sori diferiţi.  




***
Pentru că nu erai acolo
am sfîşiat o pernă.
Şi mi-am adus aminte
că în urmă cu mulţi ani,
copil fiind, între buzele fetiţei
de la 17 am strecurat lama
unei frunze de salcie.
Din tăietura roz
nu au ţîşnit
decît fulgi.





***
Părul tău
pată de petrol

soarele a putrezit
în ochiurile de apă din asfalt

mamă,
cu ce se poate înfrunta
vîrsta inocenţei?




***
Unchiul meu face găuri în pereţi.
Îl privesc şi îl aud şi e sigur:
fratele tatălui meu perforează pereţii.
Eu plec şi după douăzeci de minute
tramvaiul îmi poate călca umbra.
Un muncitor perforează
asfaltul.

Femeia vieţii mele mă aşteaptă
la capătul refugiului.

Acasă unchiul găureşte pereţii:
cu dreapta ţine mînerul bormaşinii,
cu stînga îi susţine corpul greu de metal
şi cu amîndouă împinge burghiul
în zid.
Cu toţii ne ţinem limba
între dinţi.




***
Eu vorbesc repede ea are sînii rotunzi.
Eu o ating ea doarme.
Eu nu mai cresc ea e imposibil de frumoasă.
Cînd moare un bătrîn ea zice “groaznic”
eu zic “banal”.
Cînd eu lovesc uşor cu vîrfurile degetelor
neonul pîlpîitor ea se roteşte ciupind aerul.
Eu îi miros furnicile de pe braţ ea sughite.
Eu îi luminez faţa ea îşi ţine
o şuviţă între dinţi.
Eu răsucesc aţa pe deget ea ştie
două replici mortale.
Eu muşc dintr-o piersică ea priveşte
pe geam.
Eu caut clipe de nebunie eu micşorez distanţe
eu măresc distanţe eu visez secundarul
ceasului ei şi tot eu ţin în mine frica
de păianjeni de cînd eram mic dar nu ca pe
o frică activă nu ca pe o frică vie colcăitoare
şi silenţioasă ci mai degrabă ca pe o muscă
prinsă-n răşină pe care o poţi studia
admira o poţi ridica în lumină
pînă se face străvezie,

eu corectez     PROPOZIŢII TÎMPITE,
ea striveşte litere.





***
Dorinţa
nu un nor
capsat pe cer

ci saliva ta
izvorînd
din propria-mi gură

barometrul adulmecă furtuna
şi mă minte
frumos

dorinţa
e cînd glasul tău
îmi lasă
urme pe piele.





***
Parfumul nu ţi-l pot îmbrăca,
pielea nu ţi-o pot atinge.
Eşti atît de aproape
şi totuşi nici un cîine
din oraşul nostru
nu te poate adulmeca,
eşti atît de aproape
încît pot copia harta
irişilor tăi.

Nu pot să-ţi spun
“îmi place aerul tău bolnav”
pentru că nu ai cearcăne
nu ai privirea galbenă
şi nu ştii
să nu zîmbeşti.

Şi privindu-ţi zîmbetul
la fel de neoprit ca un glonţ,
mă întreb: cîţi bărbaţi
şi-au frînt privirea
în diamantul
dintre pulpele tale?





***
Să muşc din coapsa ta somnoroasă
e singura mea dorinţă pe ziua de azi

pe pielea ta semnez în alb
oricînd

firul de păr de pe pernă
îmi taie respiraţia
în două.





***
Hai să o punem în teacă
mi-a spus
pe ochi pelicula strălucitoare
în cerul gurii labirintul
mi-am tîrît numele pînă şi acolo

(ea este acum
autoportret cu mîna la gură.)





***
Ziua lentilă concavă
cînd norocul rupe textura

sternul meu e în topul
celor mai palide fiinţe

aş trage un pui de somn
în cutia de chibrituri

nu sînt trist.

(Eşti şi tu pe undeva
printre aceste imagini.)




***
Durerea e o melodie
mi-a spus mie tata
durerea nu-ţi poate sparge pielea
de aceea se foloseşte
de sunete
ca să nu rămînă anonimă

deschid ochii
să intre un octombrie
cu doi sori

nici o durere născută în tine
nu sfîrşeşte în mine
i-am spus eu ei
m-a pălmuit
pentru emfază
şi-apoi mi-a dăruit limbii
un buric

(pentagonal.)

 

 

 

***
Paşi în doi
prin oraşul livid

vara s-a umflat e imperfectă
paşi în doi

dragostea decapitează.

 



***
Răscolit de vînt, părul tău
transmite mesaje indescifrabile

reclamele luminoase
ştiu drumul cel mai scurt către
pielea ta cambrată
de vînt

fredonez în gînd
cîntecul trupului tău

(şi-n tot acest timp
nimeni nu moare.)

 

***
Nu eşti mai puternică
decît o migrenă
dar poţi învinge uşor
somnul meu
de la cinci dimineaţa

eşti atît de suplă
încît te poţi strecura
printre voci

viaţa ta îmi rămîne
perfect opacă
deşi soarele străluceşte
ca atunci cînd s-a hotărît să-mi calcineze
nasturele din stomac
înghiţit la vîrsta inocenţei
în faţa unei bătrîne

(de treizeci de ani.)

 



***
Acolo unde sfîrşeşte oraşul
încep stările confuze
eu îţi smulg sprîncenele cu penseta
într-o parte cerul e vînăt
cînd te încordezi
degetele tale prind iarba
pămîntul face “zzzzzzzzzzzzzzzz”
muşchiul de pe borna kilometrică
arată nordul.

 

 

***
Cînd sîngele vrea să urce treptele
blocului îmi face un semn în tîmplă
pe dinăuntru evident
eu şi cu tine
tînără albă sigură heterosexuală
(unghiul dintre picioare nu are relevanţă)
ţinem întinsă-ntre noi o sfoară
în dinţi
cine trece pe sub ea
nu mai creşte
criogenia e pentru cine vrea să facă
o pauză
n-am văzut niciodată un tonomat
decît în filme
aşa că fisa
e pentru creier.




***
Ştiu că nu te voi atinge niciodată. De aceea îţi voi tăia părul ce-ţi ajunge pînă la şolduri şi-l voi arunca de pe cea mai înaltă clădire din oraş. Îţi voi desena un pîntece de broască pentru ca aceia care te privesc să nu te mai vadă. Îţi voi da cu şofran pe dinţi şi astfel răsuflarea ta va fi galbenă. Îţi voi înconjura gleznele cu atîta ardoare încît se vor umfla iar cătuşele de piele ale sandalelor vor plezni. Voi sufla aer rece deasupra pielii tale iar ea se va încreţi pînă la orizont.

Ştiu că nu te voi atinge niciodată. De aceea îţi voi tatua trupul cu versuri de muzică uşoară. Voi cerşi sîngelui tău straturi grele de osînză pe şoldurile tale nesimţit de frumoase. Îţi voi frămînta sînii mai seducători decît un crucişător pînă cînd vor scînci şi îşi vor pierde trufia. Voi cere înăuntrului tău să-ţi răbufnească întunecat pe chip. Voi cresta toate oglinzile în dreptul obrazului tău: cicatricea aceea va fi semnătura mea.




***
Spirale făcute cu degetul în spumă
asta e lumea zice maestrul
te întorci pluteşti inspiri teamă
corpul tău reinterpretează formele
Evei
pasiunea face din nou jocurile
dacă mi-ai trece mîna prin păr
mi-ar izbucni
sîngele pe nas.





***
Cînd strănuţi nu am voie
să-ţi urez noroc.

Ieri mi-am amintit
de întuneric.

Hematitul de pe degetul tău
cel mai lung
ar trebui să aibă pleoapă.

 



***
Te-am aşteptat
penumbra îmi venea ca o mănuşă
pentru fiecare zi am tras o linie
în zidul cald

te-am aşteptat
aşteptarea avea pulsul normal
aşa că deocamdată nu scriam
cu mine însumi
aşezam doar piese disparate
dintr-un puzzle cît China
“morocănoşii au hazul lor
cînd îşi scot şerpii
din buzunare”,
a zis femeia
de la masa de-alături

te-am aşteptat
penumbra îmi venea ca o mănuşă.



***
Întîmplările ne-au înghiţit pe amîndoi

astăzi pierzi nu cîştigi
mîine mîna caută
aurita cale de mijloc

cerul văzut printre degetele tale
se scurge albastru pe unghii

(fiecare atinge
aşa cum vrea să fie atins.)




***
Fervoarea e pentru cei care nu mai au
ce pierde

îmi plimb degetul arătător în jurul
sînilor tăi

sub piele am simţăminte metise

picioarele ei lungi, sclipitoare
mă fac să plîng
picioarele ei scriu demenţă
sub fruntea mea

încă o dată te doresc

(aşa că dispari.)

 

 

***
Toate drumurile duc
la tine.

Gene de oţel.
Tuşul ecranului mă împinge afară.
Palma are franjuri.

Eşti aici.
Nu te pot atinge.

 

 

 

***
Toţi spun poveşti
despre ea.
Toţi o privesc lung, intens
şi cu gura căscată.
Toţi o doresc şi unii
i-au adus omagiul
cu mîna dreaptă
în ritm.

Pe gurile căscate rotund
păianjenii au timp
să-şi ţeasă pînza.





***
Ca să nu mă prăbuşesc
mi-am lipit afişe pe toată pielea

piatra lui Demostene
a devenit o bilă de metal
pe limba nimfetelor

ce bătrînă e moartea
cu patru degete

(îţi protejează sexul.)

 

 

***
Palidă, abia dezghiocată
din somnul fragil
de sunetul celor şase
atingeri

glezna albă
post-scriptum
al memoriei vizuale

nu cunosc imagine mai atroce
decît aceea a limbii lui
pătrunzînd
printre buzele ei

(arse de ruj.)

 

 


***
Rostogoleşte
cu limba
o portocală.




***
Un nasture în buric
apoi o trapă

eşti un cîntec ascultat de sute
şi sute de ori

ÎNSPĂIMÎNTAT?

prin parcul în care n-am stat
niciodată împreună
trec fata stupidă
albinosul trist
apoi un ritm al anilor ’60
închis
în ţeasta unui bătrîn.

 

 

 

***
Stau fără să clipesc într-o ramă
de tablou prin spatele căreia
au mai trecut şi alţii.
Prin rama asta mi-ar plăcea
să văd totul
ca pe un desen naiv.
Inclusiv despărţirile

(piciorului drept       de piciorul stîng.)




***
Ceva trist coboară pe căile ştiute

sîngele refuză să-mi mai străbată
arterele venele capilarele

cu urechea lipită de asfaltul şoselei
şi cu dorinţa prinsă între coapsele tale
ascult cîntecul de sirenă al
anvelopelor

apoi îmi construiesc, răbdător,
frica.




***
Am învăţat să fac dragoste
pe ascuns

tu mă ţii în armonie
cu universul

tu mă ţii între
oh şi ah.




***
Te-ai aplecat pe umărul meu
amîndoi eram în oglindă
aici ai tenul palid nasul în vînt
acolo pistrui nas grecesc
aici buze subţiri grena
acolo buze pline sîngerii
părul tău scurt castaniu
cu şuviţe negre lungi îmi taie
obrazul
şi aşa mai departe

(alb negru alb negru alb
clape.)

 



Închis într-un balon de săpun

Patetic: viaţa nu are momente
publicitare: sărutul tău: un lift
pentru ultimul etaj: nu ştiu
cînd începe sfîrşitul: în penultimul
capitol ori în al doilea: două fete
sărutîndu-se pe treptele apusului:
minciună sau adevăr?

 



***
Te privesc să te învăţ
pe de rost
nu e un joc
ci un final fericit

trupul tău într-un coridor pustiu
miezul trebuie căutat
se desfoliază uşoara ameţeală
golul din stomac (versiunea
alb-negru) coloniile de imagini

nu ştii ce rămîne

ţin degetul pe sfîrcul întărit
îl apăs ca pe un buton de sonerie
butonul cafeniu intră
în alb.




***
Cine se teme de o palmă
nu primeşte sărutul
tu eşti “să doreşti ceea ce ai”
dar nu eşti nud coborînd o scară
dorinţa îşi caută forma
colorează sapă galerii
creşte ritmul suturează se preface
sau nu
expulzează electronii

oraşul e un pistrui
pe obrazul tău.

 



***
Unghia crescută în carne
doare mai ceva decît moartea
bunicului
memoria degetelor e plină
de tine
ai ritmul în sînge mă minte
ultimul prieten adevărat
şi se scufundă ca Titanicul
atins de o femeie înmănuşată
vizualizează-ţi scopul îmi suflă
spînzuratul din cărţile de Tarot

acum memoria degetelor e
posacă.





***
Să cobor zece ritmuri
pînă la tine.
Fumul de ţigară construieşte
în aer
o mască de oţel laminat.

Frunze frunze frunze frunze

luna
prinsă în gardul de sîrmă.

Tremurul din glasul tău
e atunci cînd vrei
să mă atingi
fără să vrei?

 




***
Azi am colorat
ultima noastră ieşire în oraş.

Ploaia era o uşă
sfîrcurile tale arătau nordul.

(Acum citeşti
poeme în doi
timpi.)




***
Cu firele de păr
culese din apă
compun pe faianţă
isterii de duminică

de-a lungul piciorului tău
o picătură de brandy
ar coborî
p
î
n
ă


(luni dimineaţa.)





***
Dragat
de privirea ta

pe degete ai inele
de fum Winchester

cîndva
în semiîntunericul sonorizat
ne-am aruncat
unul în braţele celuilalt

greaţă
de atîta ademenire.

 




***
în tine
cu răsuflarea

(de renunţat la
propoziţii melancolice)

solzi pe buzele tale

ziua se încheie şi nu
te-am privit îndeajuns

visul începe acum

Coborînd




***
Urc 67 de trepte.
Apoi cobor 43.
Te răsuceşti în somn.
Pe pubisul alb scrie

sfîrşitul e înăuntru.   





Poeme în doi

Ed. Vinea, Bucureşti, 2003