login



plus minus gleich

Klein spuse

E-mail Print

Klein spuse:



***
Am treizeci şi trei de ani.
Serile mi le petrec citind ficţiuni.
Semnul de carte e o femeie.
Foşnetul pubisului ei o selva oscura
l-am adulmecat încă de tînăr:
întîi în săli întunecoase
apoi prin straturi de veşminte.
În cele din urmă a devenit zaţ.




***
Să fac dragoste.
Vreau să fiu rentier şi să fac dragoste.
N-am fost niciodată bun la matematică
dar viteza îmi dă valori noi.
În cimitirul unde putrezesc bunicii materni
nu am mai fost de cinci ani.
De şaptesprezece ani nu am mai privit
o fereastră la care să se vadă
o femeie dezbrăcîndu-se.
Am rupt din reviste Photo numai nuduri
desăvîrşite şi le-am lipit între coperte
ca pe un premiu.
Nu le voi atinge niciodată decît prin porii
hîrtiei.
Azi am văzut în autobuzul 4 o fată
extrem de frumoasă
şi m-a durut.




***
Am treizeci şi trei de ani.
Mi-e frică de moarte.
Nu cred în noroc dar norocos am fost
dintotdeauna.
Locuiesc într-un apartament cu două
camere şi nici o paralelă nu trece
prin bucătăria mea.
Ciudăţenia asta nu vine singură
ci împreună cu: “zgomotele din vecini
îmi completează biografia”.

 

 

***
Vreau să privesc o fotografie
aşa cum citesc o carte.
La opt ani un băiat de-o seamă cu mine
mi-a cerut să-mi iau înapoi
propriile urme
de pe arma lui de plastic.
(Acum rîd dar atunci am fost
ucenicul spaimei.)
În videoclipuri toate femeile sînt
super-înalte.
Nu-mi plac semnele de exclamaţie:
isterizează pagina.
Organele mele nu sînt de gips. Eu nu
sînt un mulaj. Şi totuşi
la nici o moarte n-am plîns.




***
Nu vreau afectare nu vreau patetism
sînt ca şi orb dacă sar vreo dimineaţă.
Iubita mea e o natură vegetală.
În urmă cu opt ani am plecat din oraşul natal
am coborît dintr-un tren prăfuit
în capitală şi am început lenta operaţie
de extragere a sufletului ei din trupul
surorii gemene.

Lumea cu noul ei hedonism trece pe lîngă mine.
Mama spune că dintotdeauna m-am mişcat
mai încet decît majoritatea.
Dacă aş fi cinstit aş urla.
Iar ea şi-a mutat sufletul în trupul meu.

Sub genunchiul stîng am un fermoar.




***
M-am cam săturat de abstracţiuni
de teorii concepte idei vreau doar ritmuri
diverse şi o pereche de cizme din piele
pentru lungul drum către copilăria
cu pungi sub ochi.
Cu degete zbîrcite şi friabile.
Cu hărţi de salivă pe pîntece.

 

 

***
Înainte de a pleca definitiv tata-mare a zăcut
nouă luni: un făt de şaptezeci şi doi de ani
în uterul morţii.
Oglinda mea este Billy Pilgrim.
Din adolescenţă îmi caut un model încă nu
l-am găsit. În schimb am scăpat
de poluţiile nocturne.
Eşti bleg ar spune prietenii.
Băiat bun ar zice incoruptibilii.
Nu cred în horoscop.
Nu am văzut turnul Eiffel nici Trump Tower
nici templul celor 33333 de zei.
Îmi lipsesc lecturi elementare: Crimă şi pedeapsă
Gazeta sporturilor instrucţiunile de folosire
a prezervativului.
Nu pot să pronunţ cuvintele fut pizdă pulă
acum cînd le pun pe hîrtie
cei şapte ani de acasă se războiesc cu ceilalţi
douăzeci şi şase şi cu
Povestea poveştilor.





***
Sînt sentimental dar vreau să fiu cinic.
La şaptesprezece ani mă credeam un personaj
pozitiv.
O dată pe-ntuneric am sărutat sînii
unei femei de care nu trebuia să mă ating.
(Demult pe-ntuneric şi departe.)
Am plîns la Cercul poeţilor dispăruţi
şi la filme de doi bani dar atît.
Am două costume gri de stofă şi un sacou negru
cam scurt purtate numai la ocazii un singur
sacou acela cumpărat într-a doişpea
mai lipseşte pentru ca lista hainelor mele
elegante să fie completă.
Cu ceva vreme în urmă ea m-a întrebat
care e fantasma mea erotică: să mă culc
cu două femei o dată? Am lăsat-o să ghicească
pînă atunci răspunsul mi-l puteţi citi de pe buze:




***
Mi-e frig. Într-una mi-e frig.
Poate că într-o noapte îmi vor apărea fisuri
la încheieturi îmi vor creşte
tatuaje de gheaţă.
Nu cunosc nici o formă de sinucidere.
Sînt incomplet.
În seara asta
nu femeia mă va completa
ci frigul.




***
Nu cred în Dumnezeu.
Lumea e strîmbă pentru că Dumnezeu
nu există. Există zaruri forceps lame de ras
inul şi cînepa.
Sînt influenţabil dar adesea
încăpăţînat. Aşa că repet: El nu există.
Nu pot ridica un sac de ciment tatăl
meu poate fratele meu poate eu scriu
uit numele proprii nu scuip pe jos observ
pericolul doar după ce a trecut e la
dracu-n praznic.





***
Am avut patru slujbe am una singură
nu mă încearcă nostalgia bancnotele foşnesc
diferit pentru fiecare seara sub stratul
de linişte din dormitor se strînge un şir
de furnici pornite să cucerească
Parthenonul.





***
Cînd fac dragoste îmi vin tot felul de idei
fesele albe pufoase ale femeii mă inspiră
le muşc tandru-sălbatic ea face au şi
încă o dată au şi iarăşi au asta-mi
aduce aminte că atunci cînd sughite
nu mai poate fi oprită
nici bau nu-i de folos trebuie să aştept
de obicei o rog să se mute în cealaltă cameră
sau plec eu.
Nu am nici o cravată de aproape un an stau
la mine-n dulap două cravate împrumutate
pentru două nunţi
s-ar putea să prindă şi o-nmormîntare.
Vorbesc din ce în ce mai mult şi mai prost
fac dezacorduri.
Astă-vară m-am cîntărit aveam 69 de kg
niciodată n-am avut atîtea.
La şaisprezece ani am fost laş de frica unei
bătăi am scos din buzunar o monedă
şi apoi a fost de parcă aş fi înghiţit-o.
Turnul centralei termoelectrice are două sute
optzeci de metri şi toţi spun că e
sexul trezit al oraşului.
Cărţilor din biblioteca publică le-au fost lipite
coduri de bare: acum cărţile fac bip
şi au un dumnezeu electronic.





***
Pot privi orice şi oricît
dar nu imediat după masă.
Testul suprem a fost Salo de Pasolini.
(Du-te şi vezi.)
Pasiunea mea sînt dulciurile.
Sînt ipocrit în situaţii de criză sincer
în preajma unui pahar de votcă.
Sub pielea mea a crescut o foiţă
de staniol care mă protejează împotriva
artei înalte.





***
Pînă la treizeci de ani nu am văzut
nici un film porno. (Aş putea să fiu mîndru?)
La douăzeci şi cinci am primit o săbiuţă de plastic.
(Ar trebui să roşesc?)
Am condus camioane într-o urbe din nord.
Liliana Iuliana şi Gabriela m-au iubit
eu nu le-am luat în seamă.
Pe lu şi ra le-am dorit dar degeaba.
Atîta doar că ra mi-a croşetat un pulover
de lînă aspră şi albă mi l-a dăruit
în plină ninsoare şapte ani mai tîrziu
albul acesta înţepător a atins privirea
femeii de lîngă mine.
Acum ra are o fetiţă de cinci ani
şi un secret pe care îl va lua
în tunelul ei personal.
Singura femeie de hîrtie de care m-am
îndrăgostit e Alejandra.
Cele de celuloid sînt nenumărate.
Restul e bibliografie.





***
Nu fumez şi n-am fumat niciodată
n-am tras nici măcar un fum.
Nu reuşesc să mă-mbăt şi
nici nu simt nevoia.
Bărbaţii nu mă atrag.
Dar frumoasele zilei
ar putea veni la mine să-mi zică:
îmbracă-mă.





***
Sîmbătă seara tavanul casei emană
ritmuri de petrecere.
Ura nu e doar un film francez făcut de
un regizor cu nume de polonez ci şi
corolarul acestei seri.
Sînt doldora de prejudecăţi şi leneş ca un cotoi.
N-am ştiut niciodată să cuceresc o femeie.
Nu pot întoarce şi celălalt obraz.
Chelnerii mă inhibă iar fumul de ţigară
mă ucide.
La operetă am fost o singură dată la operă
nici atît.
Am treizeci şi trei de ani însă nici o revelaţie.
Sufrageria apartamentului meu e mai aproape
de ecuator decît dormitorul: deplasarea mea
din dormitor în cealaltă cameră e un început
de migrare?






***
I-am lins degetele sărate.
I-am atins buricul.
I-am căutat aroma
aşa cum aş fi urmărit sensurile  unei cărţi.

Priviţi-mă.





***
Muzeele mă plictisesc la fel
şi statuile din parcuri.
Motorul existenţei mele este invidia.
Taina vieţii mele este obişnuinţa.
De teama ridicolului am devenit
un tip serios. (După aceea
n-am mai putut face nimic.)
În noaptea asta mă voi prelinge
de-a lungul coapselor pline ale femeii
de lîngă mine voi fi recenzentul
aluniţelor ei îmi voi încerca
oţelul limbii.




***
Nu sînt superstiţios.
Visul meu e să dorm într-un hamac
sub palmieri.
Dar cum ar spune un bărbat furios
într-o ficţiune vizuală
viaţa e o porcărie iar apoi mori.
Replica oricărui medic la zîmbetul meu
este: ai lipsă de calciu. Nu fac predicţii
însă cred că toţi vom avea într-o zi
lipsă de calciu.
Nu cred în fantome.
Urăsc ţara în care m-am născut.
Sărutul unei necunoscute mi-ar electriza
amigdalele.
Visul meu e să mă trezesc odată şi-odată.





***
O carte îmi recomandă exerciţii de păstrare
a energiei sexuale.
Alta mă vrea blînd menestrel cu lacrimi
în ochi.
Spăl vase dar mătur din ce în ce mai rar.
Ecranul TV este ochiul de sticlă al lui Polifem.
Moartea în transmisiune directă un glonţ
încetinit de o echipă de cineaşti cearceafuri
cît un aeroport concerte defilări nesfîrşite
pe retina de 54 de centimetri.
Ştiu ce este o punere în abis
nu ştiu alte două mii de lucruri
foamea a făcut o escală în 1992
şi în stomacul meu.





***
Din cînd în cînd ajung la concluzia
că biblioteca din sufragerie mă protejează.
Şiruri de cărţi care mă apără de molii
gîndaci şi alte înfrîngeri.
Titluri şi nume care îmi păzesc ritmul
respiraţiei.
Eu vreau să fiu dus în ispită.
Sînt un om de acţiune
care citeşte o carte.
Din căldura coapselor mele creşte
un discurs.

Cine vrea să-mi scrie o poate face
la adresa This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it


 

***
Oraşul în care trăiesc e pustiu.
Mă ţin în el o slujbă şi un
apartament rece ca gheaţa.
De cîteva ori pe săptămînă mă retrag
între coapsele femeii de lîngă mine.
Grotescul e salvarea mea.
Grafitti în wc-uri nu am lăsat
ci doar excremente şi urină.
Cuvintele sînt mai stînjenitoare decît
un trup gol.

 

 

***
Cînd sînt foarte obosit nu mă ridic
de pe scaun oricît de bătrîn
ar fi omul de lîngă mine.
La două-trei săptămîni schimb lama
din aparatul de ras.
Din iubita mea cel mai mult îmi plac
ochii şi sfîrcurile.
Urăsc bărbieritul.
Cînd găteşte seamănă cu Felicia Antipa.
Nu pot scăpa de reziduurile culturale
m-am săturat de ele îmi stau în gît
şi-nfipte sub unghii. Ca acele.
Sînt snob şi vlaga mea e un
caz clasat.
Cînd voi înceta să scriu Abaddón
mă va şterge din fişiere.




***
Nu-mi plac bibelourile nici cărţile
cu preţul pe ele.
Botul îmbăloşat şi plin de cute al buldogilor
îmi provoacă greaţă.
Într-o vară dîra de spumă a unui melc m-a dus întins
spre Sagrada Familia. (Acolo o tîrfă superbă
îşi lua revanşa asupra secolului printr-un gest
interzis copiilor sub 12 ani.)
La opt ani am fost tuns chilug.
La douăzeci şi patru mi-am lăsat părul lung.
Înălţimea şi serpentinele îmi dau ameţeli.
Triunghiul negru cu vîrful în jos
e semnul unui nou vertij.





***
Aproape niciodată nu am privit în ochi
un necunoscut.
Nu sufăr ciorba de salată înecul
în ciocolată caldă cu lapte e moartea mea
preferată.
Am omorît ţînţari muşte furnici gîndaci
păianjeni o broască din nebăgare de seamă
visul de a fi aviator melancolia în faşă
cîţiva reprezentanţi anonimi ai unei specii
de coleoptere.
Salutul meu nu poate fi închis
într-un seif.
Din luna adolescenţei mele a muşcat
o pereche de coapse.





***
Sub geamurile apartamentului meu
o pisică pîndeşte în fiecare seară
o gaură de şobolan.
Dulapul meu e plin de haine purtate.
Gardul din faţa dormitorului nu poate ascunde
hîrşîitul unui şmirghel care-şi face zilnic
datoria nici alte zgomote pline de rîvnă.
Cuţitele mele îmi reflectă chipul dar nu ştiu
să taie.
În rumoarea oraşului trebuie să ghicesc
viitorul meu şi paşii celui mai bun prieten.
Respir de 11.603 de zile.
De 1.716 ori mi-am tăiat unghiile.
N-am jucat niciodată tenis de cîmp barbut
pocher pe dezbrăcate.
Femeile cu unghii prelungi îmi dau fiori.
Ploaia întinsă pe asfalt
e tristeţea mea preferată.





***
Tocuri înalte vouă aş vrea să vă-nchin
un panegiric
pentru că ştiţi mai bine decît orice
să-mi înălţaţi femeia spre buze!
Student fiind am învăţat să vînez
şobolani şi cutii de conserve sub geamurile
căminului cîini vagabonzi şi-au lăsat
amprentele vocale pe timpanul meu
metroul mi-a ilustrat cele cinci categorii estetice
pe-ndelete.
Sînt tipicar şi spontaneitatea-mi e
în renovare.
Numele meu nu e o moştenire
ci un dar.
Sonia este numele fals al unei foste colege
cu pistrui de care făceam toate eforturile
să nu mă-ndrăgostesc. (Cumplită experienţă.)

Sînt vanitos ca o statuie ecvestră.
Curajul nu este un salt cu paraşuta
ci o partidă de amor
sub ochiul camerei de filmat.

 

 

***
Ceea ce scriu se naşte cu încetinitorul.
N-am talent la minţit aşa că mint
numai prin omisiune.
Pentru mine liftul rămîne singura cale de acces
către aerul vînăt al înălţimilor.
Nu am cont în bancă nu am economii la ciorap
nu am nici un creiţar pentru zile negre nu am
rezerve de supravieţuire
şi totuşi continuu să citesc ficţiuni ca şi cum
viaţa mi-ar depinde de asta.

După cum vă spuneam
vreau să fiu rentier şi să fac dragoste.





***
Lumea mea nu se schimbă
în douăzeci şi patru de ore.
Astăzi toate telefoanele sună pentru mine:
este o zi bună pentru moarte.
Cinci miliarde de chipuri şi nici unul
identic cu celălalt. Corpul meu nu e perfect.
Pentru golul dintre mine şi voi
aş avea nevoie de centură de siguranţă.
O lacrimă în seara zilei mele de naştere alunecă
pe obraz îndreptîndu-se spre degetul mare
al iubirii mele dramatice în drum se opreşte
pe buza rujată intens şi aşteaptă.





***
Cîteodată îmi intră în ochi
o geană.
Cerul nu e niciodată atît de jos
ca în romane.
Înăuntrul meu se montează imagini
perverse: înăuntrul meu o scoică
e umplută cu fire de iarbă: înăuntrul
meu liniştea e uleioasă şi
plină de pulsaţii carnale.
Gălbenuşul spart e mai violent decît
o pictură de Goya.

 

 

***
Pentru clipele de furie
vreau un fundal de flăcări
şi o pereche de şireturi care să nu
se desfacă.
Parfumurile puternice mă ating
ca un pumn în plexul solar.
Spirala din cocul vecinei de compartiment
(călătorie mai veche)
merita să intre în istoria
artelor figurative.
Mintea mea e plină de clişee şi de spoturi
publicitare.
Prefer tricourile simple
însă cîndva am avut unul pe care am scris
cu litere roşii
When me they fly, I am the wings.





***
Aparatul radio mă anunţă în fiecare zi
că viaţa se schimbă.
(Oferta de astăzi: o sută de memorii
pentru un singur cap.)
Dacă nu sînt insistent cel puţin o viaţă
nimeni nu mă ţine minte. (Rîsul de acum
al celui mai bun prieten
e contagios.)
Bolile copilăriei m-au format
la fel de mult ca Tom Sawyer şi ca
mîinile mamei.





***
Iubesc întunericul sălii de cinema.
Luceafărul poeziei româneşti
nu-mi este contemporan.
Zidul din faţa ferestrei mele
nu e o metaforă.
Am treizeci şi trei de ani
şi niciodată medicul nu m-a pus
să zic treizeci şi trei.




***
Printre propoziţiile pe care nu pot
să le spun se numără şi: de data asta
am mers prea departe.
Nu cred în dragoste, ci numai în
dependenţă.
Caut un intermezzo
însă toţi îmi spun că aşa ceva
nu există.
Pe lista mea de priorităţi se află
stomacul sexul litera
şi eczema VIP.
Viaţa e În altă Parte.





***
Nu cunosc nici o tîrfă
nu reuşesc să desfac un dop de bere
cu o lamă de cuţit dintr-o singură
mişcare bruscă şi energică.
Femeia cu care fac dragoste
nu mă cunoaşte cu adevărat.
Sîmbăta noaptea şi duminica dimineaţa
o furie veche de patruzeci de ani
se molcomeşte şi
aşteaptă ziua de luni.
Mi-e frică de cel ce voi fi
peste douăzeci de ani.
Nu ştiu să cuceresc un burg
nu pot să iau gîtul unei găini
nu sînt în stare să fac un nod de cravată
îmi place inocenţa pierdută
a nimfetelor
indiferent de anotimp sau fundal.





***
Pentru sociologii maselor încrederea oarbă
poartă numele de “efect Titanic”.
Entuziasmul ar trebui să aibă
culoarea violet.
Nu vreau să am urmaşi.
Sinceritatea mea s-a născut la 15 ani
atunci cînd am intrat cu spatele în sala
de clasă vorbindu-mi de rău
profesoara de la catedră.
Pielea mea e lipsită de tatuaje.
La capătul fiecărui deget am cîte o unghie.
Truismul şi cartofii prăjiţi
intră în categoria “bucurii simple”.





***
Un telefon matinal m-a făcut să refuz
protecţia unei duminici calde.
Un pact mi-a dat ocazia să tac o zi
împotriva unui grup de adolescente
ispititoare.
Una este acum profesoară la ţară
alta mamă grijulie a treia
experimentează singurătatea a patra
ştie şase limbi străine ultima
răspunde la telefoane matinale.

Chiştoacele din scrumiera de pe frigider
sînt reziduurile unei conversaţii recente.
Chiştoacele put.

 

 

Klein spuse

underground, 2001

Aceste poeme au apărut, printr-un concurs (ne)fericit de împrejurări, sub forma unei cărţi ale cărei coperte au fost înlocuite de o banderolă de hîrtie pe care se afla acest text: “Mihai Ignat are plăcerea de a vă oferi, în regim de samizdat, ultimul său volum, intitulat Klein spuse. Klein spuse, Cartea Fără Coperte, Cartea Fără ISBN, Cartea Neterminată, nu e o carte: este un număr de strip-tease. Citiţi şi daţi mai departe Klein spuse, Cartea Fără Piele!”.