login



plus minus gleich

Fermoare, nasturi şi capse

E-mail Print

 

Mihai Ignat

FERMOARE, NASTURI ŞI CAPSE

(dramă)

 

 

 

 

Personaje:

Ana

Cris

Paul

 

 

 

Acţiunea poate fi plasată oriunde permite/sugerează natura replicilor şi a situaţiilor: acasă la unul dintre eroi, într-o sală de aşteptare, la periferia unui oraş etc. În anumite situaţii replicile se suprapun parţial, pentru a creşte gradul de naturaleţe al dialogului.

 

 

 

 

 

La început locul acţiunii e gol. După un timp intră CRIS, care se aşază, are o mină gravă şi priveşte în gol. La un moment dat intră PAUL, care pare şi el frământat de ceva, doar că se foieşte întruna. După un interval de tăcere, PAUL începe să vorbească făcând numeroase pauze.

 

PAUL: Am nevoie de-o ţigară. (Pauză) Ce bine că nu fumezi. Uite, acum mie-mi arde buza după o ţigară, pe când tu poţi sta liniştit. Din punctul ăsta de vedere, vreau să zic. (Pauză) Deşi, pe de altă parte, dacă fumai, acuma puteai să-mi dai o ţigară. (Pauză) Dacă aveai, bineînţeles. Se putea întâmpla să n-ai nici tu. (Pauză) Deşi am observat o chestie: dacă într-o încăpere sau la o masă sau oriunde-ar fi sunt cel puţin doi fumători, niciodată nu se întâmplă ca nici unul să nu aibă ţigări la el. Aşa că dacă erai fumător, ai fi avut cu siguranţă ţigări la tine. (Pauză) Asta dat fiind că eu n-am ţigări. (Pauză) Îţi dai seama: dacă erai şi tu fumător, şi n-aveai ţigări, trebuia să am eu. Ar fi fost obligatoriu. (Pauză) Ce chestie! (Pauză) Nu? (Pauză) Aşa că era imposibil ca tu să n-ai ţigări, dacă ai fi fost fumător. Dar fiindcă nu eşti, n-are cum să se aplice regula-

CRIS (Brusc) Am o brichetă.

PAUL Te-ai apucat de fumat.

CRIS Nu.

PAUL Păi, la ce-ţi trebuie o brichetă?

CRIS Aşa, să fie.

Pauză lungă, timp în care PAUL se tot foieşte.

PAUL Spune ceva.

CRIS Ce să spun?

PAUL Nu ştiu. Orice.

CRIS Da’ de ce trebuie să spun ceva?

PAUL Nu ştiu. Aşa.

CRIS De ce nu spui tu?

PAUL Păi am spus. Cine-a vorbit despre ţigări, nu eu?

CRIS Mai spune.

PAUL Despre ţigări?

CRIS Despre ce vrei tu. Mie nu-mi vine nimic în minte.

PAUL Vezi? Nici mie. (Pauză) Ana unde e?

CRIS Nu ştiu.

PAUL Mai ţii minte? Acum opt luni eram tot aici, şi aşteptam să termine ăia de la florărie coroana…

CRIS Da, întârziaseră.

PAUL Ne spuseseră să venim la ora două, dar nu era gata. Au zis să revenim la trei. (Pauză) Dacă ne-ar fi zis să venim la trei, veneam la trei.

CRIS Aşa ai zis şi-atunci. Te grăbeai undeva?

PAUL Nu, da’ mă gândeam că nu-s parolişti. Halal firmă!

CRIS Au zis c-au avut multe comenzi.

PAUL (După o scurtă pauză) Ştii, m-am tot gândit: dacă aveau atâtea comenzi de coroane, înseamnă că zilele alea… au fost mulţi.

CRIS Mulţi?

PAUL Ştii tu…

CRIS De ce nu le zici pe nume?

PAUL Doar ştii despre ce vorbesc.

CRIS Nu e mare lucru să le spui pe nume. Nu te ştiam superstiţios.

PAUL Nici nu sunt.

CRIS Atunci zi-le pe nume.

PAUL Văd că nici tu nu le zici.

CRIS Ba da, le zic.

PAUL De cinci minute vorbim despre ei, şi nu le-ai spus niciodată pe-

CRIS (Întrerupându-l) Morţi. (Pauză lungă) Acum e bine?

PAUL Mă gândeam că o fi fost una din perioadele alea.

CRIS Poftim?

PAUL …În care mor mai mulţi decât de obicei. Ştii, când sunt călduri mari sau când e foarte frig. (Scurtă pauză) Da’ nu era cazu’: din câte-mi amintesc, zilele alea n-a fost nici prea frig, nici prea cald.

CRIS (Sec) Ce baftă pe capu’ meu: tu întrebi, tu răspunzi.

PAUL Bine, nu mai zic nimic.

CRIS Ţi-am cerut eu asta?

PAUL Gata, am tăcut.

CRIS Paul, ţi-am cerut eu asta?

Pauză lungă, în care PAUL se tot foieşte.

PAUL Auzi, spune-mi şi mie: la ce-ţi trebuie bricheta?

CRIS Îţi spun dacă-mi spui şi tu de ce nu te duci să-ţi cumperi ţigări.

PAUL M-am lăsat de fumat.

CRIS Aha, acuma-nţeleg de ce te foieşti atâta. (Pauză) De când te-ai lăsat?

PAUL De trei zile, unsprezece ore şi… cât e ceasu’?

CRIS (Se uită la ceas) Trei şi şaişpe.

PAUL …Şi… (După câteva clipe de gândire) 43 de minute. Trei zile, unşpe ore şi 43 de minute.

CRIS Prin urmare de trei zile-jumate eşti nefumător.

PAUL Mda, poţi zice şi aşa.

CRIS A, deci să-nţeleg că-n aceeaşi încăpere pot fi doi nefumători.

PAUL (Sec) Amuzant.

CRIS Nu, tu eşti.

PAUL Care-i faza cu bricheta?

CRIS Nici una. Pur şi simplu ţin o brichetă în buzunar.

PAUL Nimeni nu ţine o brichetă în buzunar dacă nu fumează.

CRIS Până la urmă n-ai spus cuvântu’ ăla.

PAUL Care?

CRIS „Morţi”.

PAUL Păi acum de ce să-l mai zic?

CRIS Aşa, ca să-mi dovedeşti că-l poţi zice.

PAUL O să-l folosesc când o fi nevoie.

Pauză.

CRIS Ştii, mă tot gândesc… Îl şi visez.

PAUL Pe Eugen?

CRIS Înainte nu visam. De fapt, visam, da’ nu-mi aduceam aminte ce visam. Aşa zic doctorii. Acuma, dimineţile îmi amintesc frânturi de vise. Apare şi el, uneori.

PAUL Vise de-alea urâte?

CRIS De obicei, nu. De fapt, doar de vreo două-trei ori. Prima dată, chiar a doua zi după ce- (Pauză) Eram cu el la McDonald’s, iar acolo un chelner-

PAUL (Întrerupându-l) La McDonald’s nu sunt chelneri.

CRIS Ştiu şi eu asta, da’ aşa era visu’. Şi chelneru’-

PAUL (Întrerupându-l) Ar fi mişto să fie chelneri la McDonald’s.

CRIS Dacă mă laşi să termin de povestit, discutăm şi problema cu chelnerii de la McDonald’s.

PAUL Aşa, şi chelneru’…

CRIS Chelneru’ ne aduce la masă o tavă cu trei obiecte: un brici, o brichetă şi-

PAUL (Întrerupându-l) O brichetă?

CRIS (Ignorând replica lui PAUL) …şi un capsator. Iar Eugen se repede la capsator şi- mi zice: „Trebuie să-ţi capsez urechile de cap, altfel îţi iei zborul. Mi-eşti prieten, nu pot să te pierd.”

PAUL (Râs sec) Chiar ai visat tâmpenia asta?

CRIS Ce, crezi că inventez?

PAUL Nu, sună prea cretin ca s-o fi inventat.

CRIS …Iar eu mă gândeam, în vis, ştii, îmi ziceam: „Bine că n-a ales briciul.”

PAUL În vis eşti mai haios decât în realitate.

CRIS În realitate eşti mai tâmpit decât în visele mele.

PAUL M-ai visat şi pe mine?

CRIS Erai la masă cu noi. Tu ai ales briciul.

PAUL Briciul? În realitate aş fi ales bricheta.

CRIS De ce? Doar te-ai lăsat de fumat.

PAUL Da’ tu, că nici nu fumezi, de ce-ai la tine o brichetă?

CRIS Aşa, de sanchi! Şi nu mă mai fute la cap!

Pe ultimele cuvinte ale lui CRIS intră ANA.

ANA …Oraşu’ ăsta e de tot rahatu’!

CRIS Hei, Ana, ziceai că vii mai repede!

ANA Mai repede traversezi jungla amazoniană decât oraşu’ ăsta! Mă mut la ţară!

CRIS Tu?! Ai muri în câteva zile.

ANA Ce tot spui acolo?

CRIS Dacă nu inhalezi gaze de eşapament şi nu urci nici o scară rulantă vreme de-o săptămână, te-mbolnăveşti. Zi tu, Paul, n-am dreptate?

ANA Nu, pe bune, oraşu’ ăsta devine din ce în ce mai mare: până-l traversezi, îmbătrâneşti.

CRIS O, dar tu, Ana, vei îmbătrâni frumos…

ANA Paul, ce-are prietenul tău?

PAUL Ce, nu e şi-al tău? (Pauză) Ana, nu te-ai apucat cumva de fumat?

ANA Ce, n-ai ţigări?

CRIS Păi ziceai că te-ai lăsat.

PAUL Întrebam şi eu aşa, ca să treacă vremea…

ANA Ce, te-ai lăsat?

PAUL Da. Nu te-apuci?

ANA De ce? N-am nevoie de ţigări ca să crăp. O să crăp într-un ambuteiaj, făcută sandviş într-un autobuz aglomerat, şi n-o să-şi dea seama nimeni decât la capăt de linie.

PAUL O, Ana e-ntr-o pasă lirică-

ANA Să ţi-o trag! Uite cum facem: eu ies şi mai intru o dată. Poate îmi faceţi o primire mai călduroasă.

CRIS „Faceţi”? Da’ eu ce ţi-am făcut?

ANA Deci ne-am înţeles.

ANA iese.

CRIS Eu vorbesc, eu aud…

PAUL Ce se întâmplă cu fata asta?

CRIS De unde să ştiu eu? Întreab-o.

PAUL Dacă stă locului, o-ntreb. (Pauză) Mişto geacă. E nouă?

CRIS Nu.

PAUL Se vede. E demodată.

CRIS Atunci de ce-ntrebi dacă-i nouă?

PAUL Să văd dacă minţi.

CRIS Şi dacă minţeam, ce?

PAUL Băi, ce face Ana? Zicea că numa’ iese şi se-ntoarce.

CRIS Fată deşteaptă: nu se mai întoarce.

PAUL S-o fi dus să-

CRIS Să…?

PAUL Habar n-am. E ciudată de când-

CRIS De ce te-ai oprit? (Pauză) Hai, spune! Ce mare lucru? De când…?

PAUL (Izbucnind) …Eugen şi-a făcut-o cu mâna lui, ca bou’! Eşti mulţumit?

CRIS Dacă Ana era aici, îţi scotea ochii.

PAUL Când s-o întoarce, poţi să-i spui ce-am zis.

CRIS Dacă eşti tare, o să-i spui tu.

PAUL Ce, vrei să spui că-nţelegi de ce-a făcut-o?

CRIS Nu mă interesează.

PAUL De fapt, nici pe mine. A făcut o chestie atât de idioată, încât nu mă interesează ce-a făcut, de ce-a făcut, cum a făcut…! Unde naiba-i fata asta?! (Pauză) Auzi, Cris, tu cum crezi c-o să mori?

CRIS De unde să ştiu?

PAUL Da’ nu eşti curios?

CRIS E ultimul lucru pe care vreau să-l aflu.

PAUL Dă-ţi cu presupusu’.

CRIS Ce rost are? E ca şi cum aş juca la loterie.

PAUL Asta e! Poate că Eugen… a vrut să elimine aleatoriul. A vrut să deţină controlul.

CRIS Tare-aş vrea să-ţi deţii tu controlul…

PAUL Vorbesc serios.

CRIS Şi eu. (Pauză) Nu era decât un excentric.

PAUL Excentric, pe naiba! Scuză-mă, dar… era cel mai previzibil tip pe care-l cunoşteam. Atâta tot.

CRIS Psihologie de doi bani. Dacă era aşa de previzibil, spune: de ce s-a-?

PAUL Voia controlul, ţi-am zis.

CRIS (Ironic) …Şi-atunci şi-a luat zilele! Logic!

PAUL Bine că ştii tu de ce şi le-a luat!

CRIS Poate-mi spui de ce haina asta ţi se pare demodată.

PAUL Păi e plină de fermoare.

CRIS Ce, sunt prea multe?

PAUL Îţi plac fermoarele? Văd că geaca e plină de fermoare.

CRIS Ţi se par prea multe?

PAUL Pentru vârsta ta, da.

CRIS Pentru vârsta mea?!

PAUL Păi jachete din astea cu fermoare argintii, metalice, cu zimţi mari, poartă adolescenţii care se cred rebeli şi care vor să impresioneze fetele.

CRIS Nu e cazul meu.

PAUL Atunci induci în eroare.

CRIS Port ce vreau.

PAUL Dar îi faci pe oameni să vadă în tine… pe altcineva. Sincer, Cris, nu te vedeam… îmbrăcat aşa… După haină pari mult mai… tânăr… Aş zice… infantil…

CRIS „Infantil” nu e de bine, nu?

PAUL Spune-mi, după fermoare, ce preferi: nasturii sau capsele?

CRIS Capsele, cred… Ştii, nu m-am gândit prea mult la subiectul ăsta… De fapt nici la fermoare nu mi-a prea stat gândul…

PAUL De ce capsele?

CRIS Nu ştiu… Aşa, pur şi simplu…

PAUL Ce-i aşa de greu să spui de ce-ai ales capsele?

CRIS Pe bune că nu ştiu… (Pauză) Fin’că sunt haioase? Nu, nu de-aia… Fin’că… Ştii, dacă mă gândesc bine, nu-mi plac aşa de mult capsele. Cred că prefer nasturii.

PAUL De ce?

CRIS Dacă mă gândesc bine, nasturii sunt pe primul loc. Fermoarele sunt pe locul doi. Haina asta de piele nu mă reprezintă, de fapt. Chiar tu ai zis-o. O am de la taică- meu, mi-a adus-o din Germania, când eram în liceu. De-atunci, uite, înc-o mai am. Ştii, mie liceul mi-a lăsat numai amintiri frumoase… De ce mă priveşti aşa? N-am omorât pe nimeni…

PAUL Nu divaga! Spuneai ceva de nasturi…

CRIS Păi nasturii sunt cei mai siguri. Uite, de pildă la şliţ. Nasturii sunt cei mai siguri pentru şliţ. Dacă se rupe vreunul, nu e aşa de grav, rămân ceilalţi. Nu se pot rupe toţi odată, decât intenţionat, evident. Or fermoarul e mai… Ştii tu… Dacă se defectează fermoarul de la şliţ, e albastră. Nu e un nasture, nu-s doi… Un fermoar defect e ca şi cum ţi-ar zbura toţi nasturii dintr-un foc. Ceea ce, trebuie să recunoşti, e improbabil. Iar de capse nu mai vorbesc. Nu sunt practice, nu sunt sigure… Dar sunt perfecte pentru marii gagicari…

PAUL (Ironic) Tu şi… marii gagicari!

Pe ultima replică intră, preocupată, ANA.

ANA Băieţi, nu mi-aţi văzut cercelul? Uite, unul ca ăsta de la ureche. Cred că l-am pierdut adineauri.

PAUL şi CRIS caută cercelul.

PAUL O fi pe undeva pe jos, că te-ai agitat ca apa minerală.

CRIS Nu-i aici.

Sună un telefon. ANA îşi scoate mobilul şi răspunde.

ANA Da? Da. Da. Nu. Tu, ascultă-mă. Tu, ascultă-mă. Ascultă-mă! Eu ce ţi-am… Mă asculţi? Mă asculţi? (Răstit) Tu, uită-te la mine când îţi vorbesc! (Către cei doi) A-nchis. Mi-a-nchis, deşteapta! O să moară proastă!

PAUL Ei, vezi, de-aia o iubesc eu pe Ana: o zice de-a dreptu’.

ANA Aţi găsit cercelu’?

PAU Nu-i în zonă.

ANA Unde l-oi fi pierdut? Băieţi, când am intrat, îl aveam? Că nu mai ştiu.

CRIS N-am fost atent.

PAUL La cât eşti de zăpăcită, probabil că nici nu ţi l-ai pus…

ANA Mulţumesc de compliment.

PAUL Nu era un compliment, ci o constatare.

ANA Câteodată eşti mai mult decât nesuferit: eşti porc!

ANA iese.

PAUL E clar, are nevoie de-

Pauză.

CRIS Mă bucur pentru tine.

PAUL Poftim?

CRIS Mă bucur tare pentru tine, să ştii. Mă bucur că te-ai oprit.

PAUL Altfel, ce?

CRIS Nici nu ştii cât mă bucur…

PAUL Te bucuri, pe dracu! Ce, n-am dreptate? Nu vezi că-i isterică?

CRIS nu răspunde. Pauză. PAUL îşi scoate mobilul, butonează.

PAUL Trebuie să-mi iau alt mobil. Ăsta e un jaf, se descarcă-n două zile. (Pauză) Cris, uite-o problemă. Eşti pe WC. Ai telefonul mobil la tine. Sună. Ce faci?

CRIS Lasă-mă cu chestiile astea…

PAUL Hai, mă, spune-mi. Ce te costă?

CRIS Ţi s-a întâmplat ţie asta?

PAUL Nu. Da’ punem cazu’.

CRIS Ce importanţă are?

PAUL Tu răspunde la-ntrebare.

CRIS Păi… dacă e un telefon important, răspund. Poate e o urgenţă, poate…

PAUL Deci răspunzi.

CRIS Da, şi?

PAUL Şi nu ţi se pare aiurea? Adică eşti pe budă şi vorbeşti cu cineva la telefon.

CRIS Stai puţin: ce fac? Pipi sau caca?

PAUL Nu contează! Contează doar că eşti pe budă.

CRIS Şi dacă fac pipi din picioare?

PAUL Nu contează.

CRIS Răspund.

PAUL Răspunzi?

CRIS Da, deşi e cam aiurea, mai ales când fac din picioare: poate-mi scapă mobilu’ în pisoar.

PAUL Deci răspunzi.

CRIS Ce, e-aşa aiurea?

PAUL Mă gândesc şi eu… Eşti pe budă şi vorbeşti cu cineva…

CRIS Pizda mă-sii: tu mi-ai pus situaţia, şi tot tu-mi spui că nu e bine!

PAUL Stai, bă! În fond puteai să alegi cealaltă variantă: să nu răspunzi.

CRIS Da’ ce-i aşa greşit să răspund?

PAUL Păi hai să vedem: eşti pe budă şi vorbeşti cu cineva.

CRIS Ai mai zis asta.

PAUL Stai aşa! Deci: eşti pe budă… te sună cineva. Tu răspunzi.

CRIS Aşa, răspund…

PAUL E aproape ca şi cum ar fi cu tine acolo.

CRIS Cine? Ăla cu care vorbesc?

PAUL Da.

CRIS E, nu-i totuna. Nu-i ca şi cum te-ar vedea pe budă.

PAUL Da, dar poate şi-ar da seama că eşti pe budă.

CRIS După ce, doamne iartă-mă?!

PAUL După zgomote.

CRIS Păi doar n-o să mă screm la telefon!

PAUL Ce ştiu eu? Dacă te-apucă tocma’ atunci?

CRIS Mă abţin.

PAUL Şi-o să-şi dea seama: când te-abţii, nu mai ai vocea normală. Vorbeşti mai repede, mai altfel.

CRIS Să zicem că nu mă screm sau că reuşesc să vorbesc normal.

PAUL Păi poate se aude apa din ţevi. Sau ecoul.

CRIS Ce ecou?

PAUL Ce, n-ai observat că-n baie se aude altfel? Aşa, cu ecou.

CRIS Ecou pe dracu’!

PAUL Pe bune! Din cauza faianţei şi fiindcă e mică.

CRIS Ce e mică?

PAUL Baia.

CRIS A, da. Şi crezi că şi-ar da seama?

PAUL Cel cu care vorbeşti? Se poate.

CRIS Sau poate că nu.

PAUL Şi chiar dacă nu. Tu oricum ştii că eşti pe budă.

CRIS Şi ce dacă?

PAUL Şi nu te-ai simţi aiurea? Stai pe WC şi vorbeşti cu prietena ta. Sau cu maică-ta. Sau cu şeful tău.

CRIS Păi stai puţin, n-am stabilit cu cine vorbesc.

PAUL Păi stabilim acum. Uite, vorbeşti cu…

În acest moment intră ANA.

PAUL ...Ana, să zicem.

ANA Ce-i cu mine?

PAUL Ţi-ai găsit cercelu’?

ANA Lasă cercelu’. Vorbeaţi de mine.

PAUL Păi cine mişcă aeru’ pe-aici, nu tu?

ANA Asta ce mai înseamnă?

CRIS Lasă-l, că-i cu capsa pusă.

PAUL Eu sunt cu capsa pusă?! Eu?!

CRIS A, am uitat: aşa eşti tu.

PAUL Uite cine-i cu capsa pusă!

ANA Şi totuşi, care era faza?

CRIS Nici una. Pe cuvântul meu că nici una.

ANA Nu te cred.

CRIS (Obosit) Pisălogul ăsta de Paul m-a pus să-mi închipui că sunt pe WC şi că vorbesc la telefon cu tine. Eşti mulţumită?

ANA Nu te cred.

PAUL Spune adevărul.

ANA Nu vă cred. E prea cretin ca să vă cred.

CRIS Tocmai de-aia ar trebui să ne crezi.

ANA Las’ că ştiu eu despre ce vorbeaţi!

PAUL Ştii o laie!

ANA Sigur că ştiu! Şi-acum trei zile, acasă la Cris, tot despre asta vorbeaţi.

CRIS De unde-ai scos-o?!

PAUL Nici nu mai ştiu ce vorbeam acu’ trei zile…

ANA Despre mine şi Eugen! Las’ c-am auzit eu!

CRIS Ţi-ai făcut o impresie greşită, să ştii… E adevărat, l-am pomenit pe Eugen cât tu erai la toaletă…

PAUL …Sau cât credeam că tu erai la toaletă…

ANA Deci l-aţi pomenit!

PAUL Şi ce, nu mai avem voie? Noi l-am pus să-?!

Pauză.

ANA Eram sigură! Eram sigură!

PAUL (O maimuţăreşte) „Eram sigură, eram sigură!”

ANA (Disperată) Toţi cred asta, nu? Toţi, nu?

CRIS Ce anume, Ana?

ANA Ştiţi voi! Că eu l-am împins la-

CRIS Tu?! Cine zice?

ANA Las’ că ştiu eu! Da’ ce, câţi alţii nu-s părăsiţi de prietene? Şi nu se sinucid! ANA izbucneşte în plâns. O vreme se aude numai plânsul ei.

CRIS Hai, Ana, linişteşte-te. Nimeni n-a zis că tu eşti de vină. Cine ştie ce-l muncea pe Eugen, iar tu acum…

ANA Ce, nu despre asta vorbeaţi adineauri?

CRIS Ţi-am zis despre ce vorbeam şi nu m-ai crezut.

ANA Adică voi chiar vorbeaţi despre cum ar sta Cris pe WC de vorbă la telefon cu mine? Sunteţi amândoi nişte porci! Toţi bărbaţii sunt porci!

PAUL Trebuie să-ţi îmbogăţeşti vocabularu’: „porci” în sus, „porci” în jos, şi nimic altceva.

ANA Îţi scot ochii, porcule!

ANA se repede la PAUL. Acesta se apără ţinând-o de mâini. CRIS sare să-i despartă, prinzându-i braţele ANEI. PAUL se desprinde din încăierare şi îşi aranjează hainele. ANA rămâne în braţele lui CRIS, plângând în surdină.

CRIS Paul, ce-ar fi să ieşi după ţigări?

PAUL Ţi-am zis că vreau să… că m-am…

CRIS Te duci odată?

PAUL Bine, mă duc, da’ dacă mor de cancer la plămâni, tu o să fii de vină.

CRIS Ai ieşit?

PAUL Poate că fac doar o plimbare.

PAUL iese sub privirea plină de reproş a lui CRIS.

CRIS (Dându-i drumul din braţe ANEI) Nu merită, Ana. E un dobitoc cu acte, asta e!

ANA (Ştergându-şi lacrimile) Spune-mi, Cris, şi tu crezi că… el… din cauza mea…

CRIS Tu te uiţi în gura lui?

ANA Dar dacă… are dreptate?

CRIS Ana!

ANA Ştii, m-am tot frământat lunile astea: îl părăsisem, se simţea probabil singur…

CRIS Nu, nu! Ascultă-mă, Ana: nimeni nu e vinovat.

ANA Cineva trebuie să fie.

CRIS Nimeni nu este vinovat. Altfel ar fi lăsat vreun bilet, vreo scrisoare, în care să…

ANA Crezi c-ar fi fost în stare să arate cu degetul pe cineva? Chiar dacă ar fi fost cineva, n-ar fi făcut aşa ceva. Îl ştii, doar…

CRIS Ascultă-mă: nu ştiu ce l-a apucat pe Eugen, nu mi s-a părut niciodată mai câş decât alţii. Poate făcuse vreo prostie din aia nasoală. Apoi ştii că nu se-nţelegea cu ai lui…

ANA Nici tu nu te-nţelegi cu ai tăi şi totuşi nu…

CRIS Unii oameni sunt mai slabi de înger… Lucrurile nu sunt niciodată simple…

ANA Dacă lăsa măcar un bilet, o scrisoare, ceva…

CRIS: Un bilet ca să dormim noi liniştiţi acum? Putea să mintă. Ştii, unii nu scriu acolo adevărul. De ruşine sau ca să impresioneze…

ANA Cred c-a făcut-o din răzbunare.

CRIS Nu fi ridicolă.

ANA Ba da, ca să mă simt eu mizerabil.

Pauză.

CRIS Ştii, eu n-am putut să plâng… Ştii, atunci… (Pauză) De fapt n-am plâns la nici-o- nmormântare. Eu plâng numai la filmele indiene.

ANA Putea să-mi trimită măcar un e-mail înainte să-

CRIS Mint: am mai plâns de câteva ori, atunci când am înţeles că nu pot face nimic. Ai trăit sentimentul ăsta vreodată?

ANA Nu m-a prevenit, nu m-a ameninţat. Pur şi simplu a făcut-o. Ultima dată când ne- am văzut, n-am ştiut că va fi pentru ultima oară.

CRIS Trebuie să ştii cum e: ai vrea să faci ceva, orice, şi nu poţi. În cazuri de-astea, te poţi da cu capu’ de zid, poţi să jefuieşti o bancă, poţi să omori un om, şi tot nu ajută.

ANA E ca şi cum te-ai despărţi de cineva fără să ştii că-i o despărţire.

CRIS E ca şi cum ai vrea să te fi născut american, deşi tu eşti iremediabil fătat român.

ANA La întâlnirea aia care n-am ştiut că e ultima ploua şi Eugen n-avea umbrelă, aşa că sub scaunul lui se făcuse o băltoacă din apa scursă din haine. Am băut vin fiert. Poate că plângea, dar fiindcă îi curgea apa din păr, am crezut că pe faţă are picături de ploaie. Sau poate nu plângea, şi sunt eu acum proastă şi sentimentală. Ştii, dacă nu s-ar fi sinucis, totul ar fi intrat pe un făgaş normal, până la urmă. Nu? Tu ce zici?

CRIS: Hm?

ANA Adică mergea fiecare pe drumul lui şi-

CRIS Da.

ANA Atunci, la întâlnire, mi-a dat înapoi CD-ul cu Radiohead, „Kid A”. De fapt albumul „nostru” era „Napster”, dar nu l-am contrazis, eu nu-l aveam pe ăla, chipurile „al nostru”. L-am întrebat dacă vrea să-i dau înapoi lănţişorul de argint pentru gleznă pe care mi-l cumpărase de la Mall. Mi-a zis că nu, fiindcă eu îl părăsisem, nu invers. Apoi mi-a înapoiat tricoul pe care-l purtam în loc de pijama când rămâneam la el noaptea. De ăsta chiar aveam nevoie – el oricum nu l-ar fi putut purta, chiar dacă era un excentric.

CRIS Aşa ziceam şi eu, că-i un excentric.

ANA Şi mi-a dăruit o carte, tocmai o cumpărase: am citit-o de şase ori pân-acum.

CRIS Ce carte?

ANA „Spuma zilelor”, de Boris Vian. (Pauză) M-am simţit şi i-am dăruit şi eu ceva. Tocmai îi făcusem rost lui frate-meu de o brichetă Zippo, o aveam la mine. Mi-am spus: lasă că lui Doru îi mai fac eu rost, acum e frumos să-i fac şi eu un cadou de despărţire lui Eugen…

CRIS O brichetă Zippo?!

Pauză.

ANA Originală. M-a costat o avere, dar Eugen merita…

ANA începe iar să plângă.

CRIS O brichetă Zippo…?

ANA Ce, nu era un cadou frumos?

CRIS Ba da, ba da, stai liniştită. Sunt convins că Eugen l-a apreciat…

ANA (Plângând) Ce păcat că n-a folosit-o… (Pauză de plâns) Scuză-mă, cred c-arăt ca o- Mă simt varză.

ANA iese. CRIS îşi sprijină capul în mâini. Trece o vreme. La un moment dat intră PAUL.

PAUL La rând la alimentară am văzut o femeie cu mustaţă. Nu era aşa bătrână, da’ avea o mustaţă de ofiţer din armata austro-ungară. Ce pula mea nu se epilează?! Ar trebui să se interzică prin lege ca femeile să iasă pe stradă cu asemenea… cu asemenea…

CRIS tace. PAUL îşi aprinde o ţigară cu o brichetă pe care o scoate odată cu pachetul de ţigări.

PAUL Mmmm…! Ce bine e…! Şi când te gândeşti că ne vânează ca pe- ca pe- hiene. Ne bagă în ţarcuri, în separeuri sau ne dau afară. Ţie ce-ţi pasă, habar n-ai… Bine că nu te-ai apucat, că uite, eu… (Pauză) Băi, ce mustaţă avea! Ştii că pe mine mă enervează şi unii bărbaţi care au mustaţă? Ăia care-şi lasă firele să le intre în gură, brrr! Sigur ai văzut d-ăştia: sunt de-a dreptul scârboşi! Nu-mi închipui cum mănâncă fără să-şi înmoaie „flocii” în mâncare. L-am văzut o dată pe unu’, cre’ că tocmai mâncase şi avea firimituri în barbă şi-n mustaţă, şi fire ude, ieah! (Pauză) Şi ştii ce mă mai enervează? Vânzătoarele care-ţi pun mai mult decât ceri. E una la mezeluri, la alimentara de unde-mi iau de obicei mezeluri: îi spun că vreau patru crenvurşti – ea îmi pune întotdeauna şase. Sau şapte. Sau câţi vrea muşchii ei! Vrea să-mi bage pe gât mai mult, ca să-i fac vânzare! Chiar mă ia de fraier! (Scurtă pauză) Ca să nu mai vorbesc de faza cu pupatu’ pe gură. Ştii, când în filmele americane tatăl îşi sărută fiica pe gură. Pe gură, băi! Ceva mai greţos n- am văzut! Nici măcar chestia cu soţul care se aşează pe WC fără să închidă uşa, de faţă cu soţia! (Se opreşte) Auzi, tu te simţi bine?

CRIS (Surprins) Hm? N-am nimic, stai liniştit.

PAUL Nu mă duci. Necazuri cu Silvia?

CRIS De unde-ţi veni?

PAUL Auzi, chiar vreau să te-ntreb: am auzit că Silvia are o soră geamănă.

CRIS Da. Mona. De ce?

PAUL Mişto, bă!

CRIS Zici tu…

PAUL Adică, nu e mişto?

CRIS A, ştiu la ce te gândeşti. Da’ nu-

PAUL Nu…?

CRIS Nu le poţi confunda.

PAUL Păcat.

CRIS Şi-au cultivat diferenţele.

PAUL Nasol.

CRIS Zici tu…

PAUL Adică nu-i nasol? Dacă nu seamănă, ştii tu…

CRIS Ce?

PAUL Nu le poţi confunda.

CRIS Şi ce? Voiai să le confund?

PAUL Ar fi fost mişto. (Scurtă pauză) Da’ poate seamănă, totuşi.

CRIS Mă crezi tâmpit?

PAUL Stai, bă, nu te şucări! Da’ ziceam… poate că ştiind mai multe despre prietena ta, e normal, nu? o vezi altfel pe sor-sa.

CRIS N-o văd altfel: este altfel.

PAUL Păi de unde ştii că nu ţi se pare?

CRIS Îşi vopsesc părul diferit, şi-l tund diferit, una e mai rotundă la faţă decât cealaltă, una poartă numa’ ţoale strâmte şi scurte, cealaltă şi le ia lălâi, una e isterică, cealaltă e depresivă… Mai vrei?

PAUL Unele chestii-s numa’ aşa…

CRIS Aşa, cum?

PAUL Ştii tu… D’exemplu ţoalele…

CRIS A, că şi una şi cealaltă pot purta ţoale strâmte?

PAUL … Sau lălâi…

CRIS Nu Mona. Dacă nu crapă pe ea, nu se simte bine.

PAUL Da’ poate Silvia îşi pune şi ea haine strâmte.

CRIS Poate. Da’ nu prea cred…

PAUL Ştiu! Ştiu!

CRIS Ştii…

PAUL Da, ştiu! S-au schimbat între ele!

CRIS îl priveşte lung.

PAUL Ce te uiţi aşa? Dacă te culci nu cu Silvia, ci cu soră-sa?

CRIS Mult ţi-a trebuit să…?

PAUL Stai, mă, stai! Gândeşte-te! Dacă Silvia… nu e Silvia? Hă?

CRIS Dacă tu… nu eşti tu? Ce zici de-asta?

PAUL Eu vorbesc serios.

CRIS Şi eu.

PAUL Păi dacă-s gemene!

CRIS Şi dacă tu eşti tâmpit!

PAUL Hai, mă, n-o lua aşa personal!

CRIS Ce-ar fi să-

Intră ANA.

PAUL Ana, tu ştiai că Silvia are o soră geamănă?

ANA Silvia? A, da. Ştiam.

PAUL O cunoşti?

ANA Nu. Abia o cunosc pe Silvia.

PAUL Poate o cunoşti doar pe Mona.

ANA îl priveşte lung.

PAUL Ce te uiţi aşa? Poate c-au făcut schimb şi voi habar n-aveţi.

CRIS Pe tine nu te mai repară nici un doctor.

ANA De ce să facă schimb?

PAUL Aşa, de fun.

CRIS Lasă-l, Ana, că-i la ciclu.

PAUL Sunt impresionat. Pe bune. Ana e-n pase dramatice, ar fi-n stare să ia proba de admitere la teatru. Iar tu eşti plin de poante ca un câine de purici, numa’ că n-ai haz.

CRIS Mă plictiseşti.

CRIS iese.

PAUL Aşa, întinde-o! Părăseşte terenul cu coada-ntre picioare!

ANA Terenul? Eraţi într-o competiţie şi eu nu ştiam?

PAUL nu răspunde. Îşi scoate ţigările şi bricheta.

ANA Ce faci, ţi-ai luat ţigări? Parcă ziceai că nu mai fumezi.

PAUL (Ironic) Sunt un om slab. Ba, dacă mă gîndesc bine, sunt doar o femeie.

ANA Eşti un porc.

PAUL Ce-mi place când te enervezi. Devii… mai frumoasă.

ANA Ba pe-a mă-tii!

PAUL Vorbesc serios. Furia te face… sexy.

ANA Lasă vrăjeala. Mai bine dă-mi şi mie o ţigară.

CRIS Parcă nu fumai.

ANA Încep acum. Îmi dai sau ţii cu tot dinadinsul să mă salvezi?

CRIS Te rog, serveşte-te.

ANA ia o ţigară, o aprinde, trage un fum, se strâmbă, se îneacă, tuşeşte etc.

ANA Uăh, ce porcărie… Cum poţi să-? E un viciu pe care nu-l înţeleg.

PAUL Ce-i de-nţeles?

ANA Să bagi fum în tine mi se pare cel mai stupid lucru. Pot înţelege băutul, pot înţelege mâncatul, pot înţelege sexul, pot înţelege şofatul. Corpul are nevoie de lichide, de hrană, de adrenalină. Da’ nu văd de ce-ar avea nevoie de fum în plămâni…

CRIS Vezi, asta-mi place la tine: eşti cea mai raţională tipă pe care o cunosc.

ANA Iar tu, cel mai… cel mai… (Se îneacă) Nu-mi prieşte ţigara…

PAUL Chestie de obişnuinţă. (După o pauză) Ana…

ANA Da?

PAUL Vreau să te-ntreb ceva. Da’ nu te superi… (Pauză) Nu ţi-a dat nimic de-nţeles?

ANA Ştii, n-am chef să-

PAUL Ana, nu-ţi cer să-mi povesteşti ce făceaţi voi în pat.

ANA Asta ar mai lipsi!

PAUL N-a zis nimic la- la ultima întâlnire?

ANA De unde era să ştiu că e ultima? (Ironică) Dacă ştiam, îl rugam să-mi spună ceva extrem de important. Eventual ceva important pentru ţară!

PAUL Nu-i nevoie să dramatizezi, ţi-am spus. Mă întrebam, te întrebam dacă-

ANA Ştiu ce mă-ntrebai. (După o pauză) Nu ţin minte să fi spus ceva care să-

Pauză.

PAUL Dac-ai fi ştiut… i-ai mai fi dat papucii?

ANA Ţie chiar îţi place să mă chinuieşti, nu?

PAUL Dacă-mi-?

ANA Eşti bolnav la cap, sau ce?

PAUL Poate-ai ştiut, poate ţi-a sugerat sau chiar te-a ameninţat. Şi-atunci tu ai râs. I-ai zis să nu fie ridicol. Că se poartă copilăreşte. Nu?

ANA Nu! Nu mi-a spus şi nu mi-a dat de-nţeles nimic. Eşti mulţumit?

PAUL Ana, n-am vrut să…

ANA Nu ştiu de ce mai stau să te-ascult! Eşti-

PAUL …Atâta doar că… nu-mi vine să cred c-a făcut-o. (Pauză) Ana, de ce nu mai ieşi din casă? (Pauză) De ce nu răspunzi la telefon? (Pauză) S-a întâmplat şi gata. Nu- l mai poţi- (Pauză) N-ai mai dat nici pe la „Bavaria”.

ANA Tot acolo vă pierdeţi sâmbetele?

PAUL S-au întors fraţii Ganea. (Amuzat) Ăştia nici în Canada n-au stat în banca lor! Să-i auzi ce povestesc…!

ANA Da, le ştiu gogoşile.

PAUL Au întrebat de tine.

ANA Să fie sănătoşi.

PAUL Pe bune, chiar voiau să ştie ce-i cu tine. Tavi te-a sunat chiar de-acolo, de la „Bavaria”. (Scurtă pauză) Eram de faţă. (Scurtă pauză) Eram tot la masa din colţ, aia rezervată pentru noi de-

ANA (Întrerupându-l) ...Paul? Poate că nu mă mai interesează.

PAUL Da’ te interesează tavanul camerei tale.

ANA Măcar aşa sunt sigură că- (Se opreşte)

PAUL Ce obicei ai să te-ntrerupi aşa…

ANA Poftim?

PAUL De ce te-ai oprit? Ştii, am observat, nu-ţi termini frazele.

ANA Cum adică?

PAUL Ce nu-nţelegi? Să-ţi traduc? Nu-ţi duci frazele până la capăt.

ANA Nu despre asta-i vorba. Am înţeles de prima dată. Da’ de unde-ai scos-o?

PAUL Ce, n-ai observat? Nu termini ce ai de zis. De parcă toată lumea ar şti ce gândeşti şi n-ar mai fi nevoie să-

ANA (Întrerupându-l) Ce tot zici acolo?!

PAUL Ce, nu mă crezi?

ANA Cum să te cred? Vrei să spui că tot timpu’ îmi las propoziţiile neterminate?

PAUL De foarte multe ori, în orice caz.

ANA Ţi se pare.

PAUL Mi se pare?! Aud, aud, aud şi deodată… nu mai aud! Vrei să spui c-aud cu pauze?! Sau ce? Că-mi închipui… pauze?

ANA Bineînţeles că nu! Doar că… aberezi.

PAUL Uite, şi adineauri: „doar că…” – şi ai băgat o pauză. Era cât pe ce să nu termini…

ANA Hai că mă enervezi!

PAUL Bine! Să mor eu dacă nu te-nregistrez! Într-o zi îţi pun s-asculţi o casetă-ntreagă cu… neterminatele tale!

ANA O înregistrare poate fi trucată. Mai ales că trebuie să bagi numai pauze.

PAUL Întreabă-i şi p-alţii!

ANA Chiar o să-i întreb, să ştii!

PAUL Întreabă pe cine vrei. (Pauză) Acuma pe bune: cu statu’-n casă nu rezolvi nimic.

ANA Da’ nici nu fac rău nimănui.

PAUL Hai, termină cu tâmpeniile! Doar nu- Doar nu vorbeşti serios.

ANA Vezi că şi tu faci pauze. Adineauri ai făcut o pauză.

PAUL Lasă, nu schimba vorba.

ANA Acum te deranjează şi că stau în casă.

PAUL Ana, suntem prieteni şi-

ANA Tu nu ştii, da’ eu am adus mereu ghinion. Bunicu’ a rămas fără un deget din cauza mea. S-a uitat după mine când tăia lemne şi… Aveam şase ani şi atunci nu mi-am dat seama că eu- că din cauza mea… (Pauză) Claudia, colega mea de bancă din generală, tot aşa, a avut un accident fiindcă îi destăinuisem înainte de-a ne despărţi după ore că băiatul de care e îndrăgostită mi-a ridicat fusta în recreaţie.

PAUL Ana, doar nu crezi toate bazaconiile astea?!

ANA M-am gândit bine: dacă stau deoparte, nu influenţez viaţa nimănui.

PAUL Ana, acum chiar că-ncepi să mă bagi la idei. Că te-apuci de fumat, mai treacă- meargă, dar…

ANA Ce, n-am dreptate? Schimb viaţa tuturor celor care au de-a face cu mine. Le influenţez vieţile…

PAUL Da’ asta se întâmplă cu noi toţi, Ana! Din clipa-n care te-ai născut, ai început să influenţezi vieţile oamenilor.

Intră CRIS.

PAUL Cris, Ana noastră cre’ c-a luat-o razna. (Către ANA) Ai băut ceva, Ana?

CRIS Galant, ca de obicei.

PAUL Stai s-auzi ce zice…

CRIS Las-o-n pace, Paul.

PAUL Da’ ce i-am făcut? Spune, Ana, ce ţi-am făcut?

CRIS O laşi sau nu?

PAUL Ana, spune-i şi lui ce mi-ai zis mie.

CRIS Eşti incurabil. Tot timpu’! Tot timpu’ trebuie să toci nervii cuiva!

PAUL Ce vrei, Cris?

CRIS Las-o naibii în pace! Eşti ca musca ţeţe: o bâzâi întruna! Sau închiriaţi-vă o cameră!

ANA Cris!

PAUL O, cavalerul fără teamă şi fără prihană îi ia apărarea domniţei.

CRIS O-nnebuneşti de cap, pisălogule! Aş-ai făcut şi cu- (Se opreşte)

PAUL Ceee?! (Pauză lungă) Deci aşa crezi? Că din cauza mea… Eugen…?

CRIS Ai uitat cum îl tot luai la mişto, îl terorizai cu defectele lui, cum i le scoteai pe nas?

PAUL Stai puţin, stai puţin!

CRIS L-ai făcut să se simtă ca un vierme şi-acum faci la fel cu Ana! Ce urmăreşti? Să ne extermini pe toţi?! Sau e vorba doar de plăcere?

ANA Lasă-l în pace, Cris!

CRIS Ce faci, îi iei apărarea?! Te toacă mărunt şi-apoi îl aperi?

ANA Lasă-l, te rog! M-am săturat, m-am săturat! Vă tot certaţi, vă tot împungeţi, şi faceţi atâta gălăgie!

PAUL Nu fi isterică!

ANA Eu mă duc!

ANA dă să iasă.

CRIS Stai locului.

PAUL Cris, nu ştiu, zău, care din noi e teroristul: mie-mi ordoni să ies, ei îi ordoni să stea…

CRIS Ana, te rog să rămâi.

ANA Dar chiar tu ai spus că mă tot-

CRIS Tocmai de-aia trebuie să stai. Cum se ia de tine, dai bir cu fugiţii!

ANA Bine, dar-

CRIS: (Întrerupând-o) E speriat şi el, ca şi tine, da’ nu vrea să recunoască.

PAUL Căcat!

CRIS Îi e teamă că Eugen a făcut-o şi din cauza lui…

PAUL Ascultă, bă! Îţi dai seama ce zici?! Eu n-am omorât pe nimeni, să ştii! Dacă Eugen şi-a luat zilele ca prostu’, n-o să mă stresez eu că i-am făcut nu ştiu ce!

CRIS Nici n-am zis că l-ai omorât tu. Am zis doar că…

PAUL Ştiu ce-ai zis! Şi? Vrei să mă-nchid în casă ca tâmpita asta, ca să nu „interferez” cu nimeni?! Dumnezeii ei de viaţă!! Ce, crezi că mie nu-mi pasă de Eugen?

Îşi scoate, în timp ce vorbeşte, ţigările şi bricheta. Dar bricheta refuză să se aprindă.

PAUL Futu-ţi bricheta mă-tii! Acu’ te-am luat, şi gata?!

CRIS Uite, recunosc, am sărit calu’-

PAUL (Întrerupându-l) Dă-mi bricheta aia a ta, că asta… (Îşi aruncă bricheta)

CRIS (Luat prin surprindere) Bricheta?

PAUL Da, bricheta.

CRIS Păi…

PAUL Hai că n-am chef să fac iar drumu’ până la alimentară.

ANA Cris, fumezi?

CRIS Nu.

ANA Atunci ce faci cu-o brichetă?

CRIS Agăţ gagici. Ce vă uitaţi aşa? La bar le ofer un foc. E un bun pretext ca să intru în vorbă.

PAUL Mi-o dai odată?

CRIS Păi n-are gaz, trebuie umplută.

PAUL Şi-atunci cum le-agăţi pe tipe? A, ai dreptate, intenţia contează.

ANA De când ai tu brichetă?

CRIS De mai demult.

ANA Nu te-am văzut niciodată agăţând tipe cu bricheta.

CRIS O fac când sunt singur, nu cu voi.

PAUL (Ironic) Măi, câtă discreţie… Bine, prefă-te că mă agăţi şi scoate bricheta.

CRIS Eşti bărbat, n-am chef să te agăţ.

PAUL Te prefaci doar… Hai, mă, ce te codeşti atâta? Pe cuvântu’ meu, parcă ţi-aş cere fecioria!

CRIS Nu funcţionează, ţi-am zis.

PAUL Bine, nu funcţionează, dar acum m-ai făcut curios: arată-mi şi mie bricheta aia, aşa, de chestie, şi încheiem discuţia.

CRIS Păi dacă nu funcţionează, ce mai contează?

ANA (Încet) E o brichetă Zippo?

PAUL Zippo e o brichetă bună. Cea mai bună, de fapt-

ANA (Întrerupându-l) Zippo…?! Cris, e adevărat?

CRIS Ana, ştii…

ANA (Întrerupându-l) Arată-mi-o! Vreau s-o văd!

PAUL Uite, şi Ana vrea s-o vadă. Ana, de unde ştii că-i Zippo?

ANA (Voce din ce în ce mai ridicată şi mai tensionată) De unde ai o brichetă Zippo, Cris? De unde- Ce coincidenţă… De ce taci, Cris? Hai, spune-mi, de unde ai tocmai o blestemată de brichetă Zippo?! Tu, un nefumător…

PAUL Ce atâta caz pentru o briche-

ANA (Întrerupându-l) Spune, Cris!

PAUL Îmi scapă mie ceva?

ANA O ai de la el, nu? De ce ţi-a dat-o ţie, Cris?

CRIS Habar n-am.

PAUL Cine-i „el”? Despre cine vorbiţi?

ANA Tu nu fumezi. De ce ţi-a dat-o tocmai ţie…?

CRIS Nu ştiu, Ana. Pe cuvântul meu că nu ştiu.

ANA Păi nu ţi-a zis nimic când ţi-a dat-o?

CRIS …Mi-a dat-o maică-sa, după ce-

PAUL A, despre-

CRIS Era într-o cutie pe care scria „Pentru Cris”.

PAUL O fi greşit, de emoţie. Trebuia să fie „Pentru Paul”.

ANA Chiar, poate era pentru Paul.

CRIS Era pentru mine. Nu ştiu de ce, dar era pentru mine.

PAUL Ciudat…

CRIS scoate bricheta din buzunar.

ANA E bricheta pe care i-am dat-o eu! De ce ţi-a dăruit bricheta dăruită de mine? Cadourile nu se dau mai departe.

PAUL Poate-a vrut să vă spună ceva.

CRIS Un căcat! Asta a vrut să ne spună! Cred că-n creieru’ lui era un ghiveci!

PAUL Ciudat băiatu’ ăsta. Şi eu care ziceam că-i un pămpălău.

CRIS A, deci se sinucide omu’, şi deodată devine cel mai tare din parcare!

PAUL Deci aşa: tu, Ana, i-ai dat lu’ Eugen o brichetă Zippo. Când i-ai dat-o?

ANA Cu câteva zile înainte de-

PAUL Iar el i-a dăruit-o lui Cris. Dacă era în viaţă, i-aş fi zis că nu se face. Dar aşa…

ANA Aşa are voie orice? Ce bine e să fii mort!

CRIS (Ironic) Ei, Paul, la ce concluzie ai ajuns?

PAUL Păi Ana, la ce-i folosea bricheta în mormânt? Aşa că e firesc s-o fi lăsat-

CRIS (Întrerupându-l) …Unui nefumător, nu?

PAUL E-adevărat, faza asta n-o pricep. (Pauză) Doar dacă… nu cumva a vrut să vă dea de-nţeles ceva.

CRIS Da, că nu mai ştia pe ce lume trăieşte.

PAUL …Că ştia ceva ce n-ar fi trebuit să ştie, de pildă.

ANA Ce tot spui acolo?

PAUL …Ceva legat de voi doi… Tu, Ana, i-ai dat bricheta, el i-a dat-o lui Cris. Deci Cris şi cu tine… (Revelaţie) Auzi, voi v-aţi-? Nu cumva aţi-? Înainte ca Eugen să-

CRIS Căcat!

ANA Mult ţi-a trebuit s-ajungi la- la tâmpenia asta colosală?

CRIS Paul, cum poţi să te gândeşti că-

ANA (Întrerupându-l) Te ţii de glume tâmpite, Paul!

PAUL Oare?

CRIS (Râde) Nici nu merită să discutăm.

PAUL Şi dacă e… adevărat?

ANA Adică tu ştii mai bine decât noi doi ce-am făcut… noi doi!

PAUL Deci aţi făcut-o.

CRIS Bineînţeles că nu!

ANA Cât de josnici ne crezi?

PAUL Josnici? Cine-a folosit cuvântul josnici? Eu?

CRIS Sau vrei să te răzbuni? Îţi iei revanşa, nu?

PAUL Eu? No, nici gând. Eu doar pun lucrurile cap la cap.

CRIS Ce face?! Pui cap la cap ce? O brichetă şi… ce? Poate fermoare şi nasturi. Eventual telefoane mobile. Şi, hocus-pocus, scoţi o teorie: eu şi Ana l-am trădat pe prietenul nostru Eugen!

PAUL Nu-ţi convine să fii acuzat c-ai provocat… ştii tu ce.

CRIS Tot nu poţi s-o spui, nu?

PAUL Lasă, nu schimba vorba.

CRIS Hai, zi! Începe cu „m”.

ANA Nici nu ştiu de ce stăm de vorbă despre aşa ceva…

CRIS Ştii ce zic eu? Paul, vrei să ştii ce cred eu?

PAUL Nu ţin morţiş, da’ ştiu că n-am cum să nu aflu.

CRIS Cred c-a vrut să facă pe interesantu’. Era un nimeni, ca noi toţi, da’ el a vrut să fie mai cu moţ.

PAUL Cris, cre’ că trebe să te răcoreşti.

CRIS Uită-te şi tu cum ne stoarcem creierii să-nţelegem de ce-a făcut-o. Uită-te cum dăm vina unul pe altul, de parcă l-am fi omorât cu mâinile noastre!

PAUL A, deci, totuşi, l-am omorât.

CRIS N-am cu cine să discut!

Pauză.

ANA Eu tot nu-nţeleg de ce ţi-a dat ţie bricheta…

PAUL Păi parc-am stabilit de ce…

ANA Ai stabilit tu! Poate c-a fost pur şi simplu un gest de prietenie.

CRIS Paul, înainte de-a te avânta ca detectiv, uită-te ce-i gravat pe ea.

CRIS îi dă bricheta lui PAUL.

PAUL (Citeşte ceva gravat pe brichetă) „Cu drag… lui Paul”. Ce-i asta?!

ANA: Dă-mi să văd!

CRIS Un mesaj de dincolo de moarte.

ANA (Maimuţărindu-l) „Un mesaj de dincolo de moarte.” Morţii nu vorbesc.

CRIS Eugen vorbeşte.

PAUL Ce tâmpenie mai e şi asta!?

CRIS Eu ştiu? Poate… o declaraţie… de dragoste.

PAUL izbucneşte în râs.

ANA Cris, acuma-ncepi tu?

PAUL Ce declaraţie?!

CRIS Păi, nu vezi: „Cu drag…”

PAUL Cu prietenie, adică. Tu nu foloseşti niciodată expresia asta?

CRIS Uită-te, vezi că după „drag” sunt trei puncte. Asta-nseamnă că lipseşte ceva.

PAUL Înseamnă pe dracu’!

CRIS …Câteva litere, de exemplu. „Cu drag… oste”.

PAUL Hai că-! (Râde) A, acuma te răzbuni tu! Nu zic, am meritat-o. (Râde)

CRIS Îţi ştiam toţi înclinaţiile, nu? Da’ poate că şi Eugen avea-

ANA Eugen?! Nu ţi-e ruşine?!

CRIS: Păi ce-ai vrea să cred? Îmi dă mie o brichetă pe care i-ai dăruit-o tu, Ana, şi pe care e gravat un mesaj pentru Paul. Poate că-l- iubea pe Paul.

ANA Căcat!

PAUL Poate c-a vrut să-şi bată joc de noi!

CRIS Da’, vezi să nu! N-a avut altceva de făcut decât să se distreze pe seama noastră anticipat!

ANA Cris, asta-i cea mai mare idioţenie! Eugen nu era gay! Sunt sigură de asta. Am fost prietena lui, ce Dumnezeu!

CRIS Şi de bisexuali n-ai auzit?

ANA Eu cu tine nu mai vorbesc! Eşti- imposibil!

PAUL (Revelaţie) A, ştiu! Tu ai gravat chestia asta pe brichetă! Hai, Cris, recunoaşte! Ai vrut să pice măgăreaţa pe Eugen, nu pe tine şi pe Ana.

CRIS (Amuzat) Numai ţie putea să-ţi vină o asemenea idee.

ANA Cris, cum ţi-a putut veni o asemenea idee?!

CRIS Ana, tu-l crezi pe Paul?

ANA Păi cum să cred că Eugen era- îndrăgostit de… Paul?!

PAUL Adică ce? Crezi că-s de lepădat?

CRIS râde, ANA ţipă.

ANA Nu vă e ruşine?! Murdăriţi memoria lui Eugen! V-a fost prieten, pentru numele lui Dumnezeu!

CRIS Ce fel de prieten a fost, că nu ştim nimic despre el?

PAUL Un prieten care-ţi face asemenea surprize după ce moare… nu ştiu dacă se poate numi aşa.

ANA Poate-a vrut să ne spună adevărul despre el însuşi.

PAUL Şi de ce nu ne-a lăsat ceva scris? De ce nu ne-a spus înainte? Erau atâtea moduri de-a spune adevărul.

ANA Poate că s-a jenat…

CRIS A, deci recunoşti că putea să fie şi-n căruţă şi-n teleguţă!

ANA Nu recunosc nimic! Vă suceşte minţile, atâta tot!

PAUL Ana, vorbeşti despre un mort.

CRIS Paul, dacă ai fi ştiut că Eugen e- că, mă rog, ţine la tine aşa…

PAUL Da?

CRIS …Ai fi- făcut-o cu el?

ANA Cris, eşti de-a dreptul bolnav! La cap! Cum poţi să te gândeşti la aşa ceva?!

PAUL Chiar, Cris, cum poţi să-ţi închipui că eu-?

ANA Tu de ce nu-ţi termini frazele?

CRIS Da’ tu ai putut să-ţi închipui că eu şi Ana- ..

PAUL Cu voi e altceva.

CRIS De ce? Fiindcă nu suntem… tu?

PAUL N-aş fi făcut-o. Pur şi simplu. În schimb, voi aţi- Discutăm despre ceva ce s-a petrecut deja…

ANA Paul, uită-te la mine. Te uiţi?

PAUL Da, mă uit. Şi?

ANA Atunci bagă la cap: n-am făcut nimic.

PAUL Ştii, stau să mă-ntreb de ce l-ai părăsit.

ANA Treaba mea.

PAUL Te-ai săturat de el, aşa, pur şi simplu? Sau… îţi plăcea de altcineva…?

ANA Nu-ţi dau ţie raportul! Cine te crezi?!

PAUL …De Cris, poate?

ANA Cris, tu ce păzeşti? Spune-i şi tu că-ntre noi n-a fost nimic!

CRIS Nu eşti obligată să te justifici. Lasă-l să bată câmpii.

ANA Da’ n-auzi ce zice?

CRIS Tocmai de-aia.

ANA Atunci nu-mi rămâne decât- să-mi caut cercelu’. Aici nu-i, aşa c-o să-l caut în altă parte. (Ironică) Cris, pot să plec?

CRIS nu răspunde.

ANA Ne mai vedem.

CRIS Ne mai vedem.

PAUL Îhâm…

ANA iese. O vreme cei doi tac.

PAUL Aş mai fuma o ţigară. Da’ încerc să mă abţin. În fond, fac nişte economii. Nu? (Pauză) Am citit o chestie, de curând. S-a făcut un sondaj. O mie de bărbaţi au trebuit să spună ce-ar alege: să se culce cu cea mai frumoasă femeie din lume fără să ştie nimeni sau să nu se culce cu cea mai tare tipă de pe planetă, dar toţi să creadă c-au făcut-o. Tu ce-ai alege?

CRIS Tu chiar n-ai la ce te gândi?

PAUL Ce-ai alege?

CRIS M-aş culca cu ea.

PAUL Eşti sigur?

CRIS A, tu nu vrei doar să-ţi răspund. Tu vrei să-ţi dau un anumit răspuns.

PAUL Cică 82 la sută dintre cei întrebaţi au ales cealaltă variantă.

CRIS Şi eu cu ce-s de vină?

PAUL Păi eşti sigur că te-ai culca cu ea?

CRIS Glumeşti? Fără ezitare.

PAUL …Fără să ştie nimeni c-ai făcut-o.

CRIS Fără.

PAUL Mai gândeşte-te.

CRIS Băi, eşti culmea! Pot să răspund ce vreau?

PAUL Mai gândeşte-te, nu răspunde aşa, imediat.

CRIS (După o pauză) M-am gândit: m-aş culca cu ea.

PAUL Gândeşte-te, n-ar fi mai mişto să creadă toţi că aţi făcut-o? Ţi-ar creşte cota până la etaju’ o sută.

CRIS Poate nu mă interesează cota asta.

PAUL Aiurea! Îţi dai seama câte tipe s-ar lipi de tine dac-ar şti c-ai avut-o pe Miss World în pat?

CRIS Deci tipele astea n-ar face-o cu mine de dragul meu, ci numai pentru că am făcut- o cu cea mai tare tipă de pe planetă.

PAUL Păi ce te interesează de ce-o fac? Important e s-ajungă-n patul tău, nu?

CRIS Şi eu care credeam că am o părere proastă despre tine…

PAUL Sunt superficial, dar nu ipocrit, ca tine.

CRIS Păi e mult mai uşor să fii superficial, nu crezi?

PAUL Evident. E dificil să fii profund. Profunzimea e plictisitoare. Şi periculoasă. Şi pică greu la stomac. Şi ştii că stomacul e cel mai sensibil organ, nu? Când nu-ţi cade ceva bine, îţi iese herpes la gură. Când eşti stresat, faci ulcer. Sau măcar un pui de gastrită. Iar când eşti împuşcat în stomac, mori la sigur. Unii trăiesc cu gloanţe în cap, da’ cu gloanţe în stomac n-ai nici o şansă. Ce faci, nu spui nimic?

CRIS Nimic.

PAUL Tu nu spui niciodată nimic despre tine. Mă mir că-ţi ştiu numele-ntreg.

CRIS Ce-ai vrea să spun?

PAUL Să mai zici şi tu una sau alta. Să ştie de unde să te ia omu’. De un’ să te-apuce. Vezi, de-aia nu-mi plac taciturnii. Ăştia ştiu să tacă, indiferent că-s deştepţi sau proşti. De-aia-s periculoşi: nu ştii ce zace-n capu’ lor: un şvaiţer sau creieru’ lui Einstein. (Pauză) Apropo de găuri: te-ai gândit vreodată câte găuri are un om?

CRIS Ai dreptate, cred c-ar fi sănătos, mai ales pentru mine, să vorbesc şi eu.

PAUL Fii atent: e vorba de gură, deci unu, două nări, deci trei, urechi, cinci, anus, şase, sex, şapte. Ei, acum apar problemele: ochii. Ochii le putem considera găuri? Practic, nu. Eu aşa zic. Tu ce zici? (Pauză) Tehnic vorbind, ochii nu sunt găuri. Deşi unii zic că sunt. Adică prin ei intră lumina în cap. Deci sunt, într-un fel, nişte găuri... (Pauză) Bun, să punem şi ochii – am ajuns la nouă. (Pauză) Dar unii pun şi buricul.

CRIS Buricul?!

PAUL Păi nu?

CRIS Practic, nu-i o gaură.

PAUL Depinde de perspectivă. Buricul e, până la urmă, o gaură… înnodată. E capătul cordonului ombilical, nu? Pe-acolo s-a hrănit fătul, nu?

CRIS După ce te naşti, buricul nu mai e o gaură. De fapt, abia din momentu’ ăla devine… buric.

PAUL Şi totuşi, unii zic că e o gaură. O fostă gaură, mă rog, da’ tot gaură. Deci, zece.

CRIS Îmi spui şi mie unde vrei s-ajungi?

PAUL Păi odată, Tavi mi-a zis că-s unşpe găuri. Atunci n-am stat să le număr. Da’ zilele astea mi-am amintit şi- (Pauză) Hm…

Pauză.

CRIS Hm? Ai zis ceva?

PAUL Nimic. (Pauză) Mă gândeam… Ce l-o fi apucat pe Eugen?

CRIS Ce mai contează?

PAUL Ce n-aş da să aflu adevărul…

CRIS Eu n-aş da nimic. Nu vreau să ştiu.

PAUL De ce?

CRIS Nu cred că poţi înţelege un sinucigaş dacă n-ai gânduri de sinucidere.

PAUL Totuşi, de ce-a făcut-o?

CRIS Habar n-am.

PAUL Tre’ să recunoşti c-a fost tare. A avut ceva sânge-n el. Eu n-aş putea s-o fac. (Pauză) Spune-mi, Cris, aşa, ca-ntre bărbaţi: te-ai culcat cu Ana sau nu?

CRIS Întreabă-l pe Eugen.

PAUL (Râde) Cu tine nu se poate discuta.

CRIS Tu nici n-ai nevoie să discuţi cu cineva.

PAUL (După o pauză) Îmi laşi mie bricheta?

CRIS Păi cred că-ţi aparţine.

PAUL Mda…

Pauză. PAUL începe să se joace cu bricheta, deschizând-o şi închizând-o.

CRIS Termină.

PAUL Ce-i?

CRIS Mă enervează să tot zdrăngăni din bricheta aia.

PAUL încetează.

PAUL Auzi, de ce nu mi-ai dat-o de la-nceput? Voiai s-o ţii tu?

CRIS Nu.

PAUL Şi când aveai de gând să mi-o dai?

CRIS Azi. De-aia am şi adus-o cu mine.

PAUL De ce-ai ţinut-o atâta vreme? De ce mi-ai adus-o numai azi?

CRIS Nu ştiu. În primul rând, că n-am observat de la început inscripţia. Apoi… m-am tot gândit. Pe cutie scria „pentru Cris”. Pe brichetă – „lui Paul”.

PAUL (După o pauză) Ai agăţat vreo tipă cu bricheta asta?

CRIS Niciodată.

PAUL Nu, pe bune? (Râde. După o pauză) Păi mă duc şi eu.

CRIS Auzi, până la urmă de ce-ai zis să ne vedem? Că tot nu mi-ai spus.

PAUL Întreab-o pe Ana. Ea m-a sunat că să ne-ntâlnim aici şi să te sun şi pe tine.

CRIS Păi Ana…

PAUL Da. A plecat şi nu ne-a zis nimic.

CRIS Probabil se simţea singură şi a vrut să ne revedem. Ştii, ca pe vremuri.

PAUL Ştii, îmi lipseşte...

CRIS Da, îmi dau seama. Şi mie.

PAUL Nici lui nu-i plăceau mustăcioşii. Şi nici capsele.

CRIS Ţi-a zis ţie asta?

PAUL Da, odată. (Pauză) Da’-i plăceau fermoarele. (Pauză) Păi… ne mai vedem.

CRIS Îhâm…

PAUL iese. CRIS rămâne pe gânduri, privind în gol.

 

 

Heblu

 

- Fermoare, nasturi şi capse, Tracus Arte, Bucureşti, 2014

- Nominalizare la concursul UNITER „Cea mai bună piesă românească a anului 2007”
- Spectacol-lectură la Teatru 74, Tîrgu Mureş (distribuţia: Iustina Tărăboanţă, Cristian Bojan, Claudiu Strete), în cadrul Taberei de Dramaturgie a cotidianului, ediţia a V-a (proiect coordonat de C. C. Buricea-Mlinarcic & Miruna Runcan)

- 2011 - Premiera absolută a piesei Fermoare, nasturi şi capse, la sala „Dom Polski” din Suceava; spectacolul a fost produs de Compania Love4all Bucureşti (regia Claudiu Puşcău, interpretarea Amelia Ursu, George Macrea şi Ionuţ Maierean)