login



plus minus gleich

Patru cepe degerate

E-mail Print

 

 

Mihai Ignat

 

 

 

PATRU CEPE DEGERATE

(dramă şi comedie în două acte)

 

 

 

Personajele:

Luca – de unsprezece zile a împlinit 30 de ani

Iacob Deleanu – peste 60 de ani

George Bargan – în jur de 45 de ani

Iulian Bexa – 24 de ani

Melania, asistentă medicală

Zina, fiica lui Iacob Deleanu

Geta, soţia lui George Bargan

Sanda, gagica lui Iulian Bexa

+ O voce de bărbat

 

 

Acţiunea se petrece într-un salon de spital cu patru paturi, ocupate de Iulian, Iacob, George şi Luca (în această ordine, dinspre uşă spre peretele pe care se află o fereastră cu gratii). Primul act se petrece în zilele noastre, al doilea – câteva secunde mai târziu.

 

 

Actul I

Scena I

 

Luca, IACOB, George, IULIAN

 

Pe parcursul primelor scene LUCA va tăcea, stând în pat, cu braţele sub pătură. La începutul scenei, IACOB stă în picioare, lângă propriul pat, într-o poziţie marţială, adresându-i-se lui IULIAN. GEORGE şi IULIAN stau în paturi, dezveliţi. GEORGE citeşte un ziar. IULIAN îl urmăreşte pe IACOB, stând într-o rână. Are gesturile şi reacţiile unui golan pentru care lumea e a lui (se scarpină între picioare, râde idiot etc.).

 

IACOB Nimic nu mai e ca pe vremuri. Câţi ani ziceai că ai?

IULIAN Douăş’patru.

IACOB Ia să vedem: acu’ două’şapte, ba nu, acu’ trei’şapte de ani eram… A, da, îmi amintesc perfect: eram la UM 027652. În capitală. Păi în anii ăia nu era debandada de-acum. Nici în armată, nici în civilie. Păi cine-a mai pomenit atâtea nereguli? Care cum i se năzare, fuge din unitate. Care cum îl apucă, îşi zboară creierii cu armamentu’ din dotare. Cu glonţu’ statului!

IULIAN zâmbeşte.

Ce, ţi se pare de râs?

IULIAN A, nu.

IACOB Nici nu e, îţi spun eu. E de plâns. Ţara asta se duce de râpă.

GEORGE (Lăsând ziarul deoparte) Ei, nici chiar aşa…

IACOB Ce vorbeşti, domnule? Sunt sigur că ziarul pe care-l citeşti e plin de crime şi delapidări. Numai sex şi violenţă.

IULIAN pufneşte în râs.

Ce, nu-i aşa?

IULIAN A, nu. (Repede) Adică ba da!

GEORGE Că pe vremea dumneavoastră nu se întâmplau de-astea!

IACOB Vremea mea era mult mai liniştită. (Îl arată pe IULIAN) Întreabă-l, câte scandaluri nu se iscă la discoteca aia! Doar nu degeaba a ajuns aici, nu?

IULIAN (Se ambalează) Erau trei, că altfel nu mă atingeau! În plus, n-am avut spaţiu de desfăşurare, m-au prins lângă ghivecele cu plante exotice, iar şefu’ urla: „Dacă dărâmi ghivecele, te concediez!” Cum naiba să te baţi în condiţiile astea?!

GEORGE (Admirativ) Cred că ai o viaţă palpitantă ca bodyguard, nu?

IULIAN Ascultaţi-mă pe mine: să trosneşti tâmpiţi şi să cordeşti gagici e cea mai mişto ocupaţie!

IACOB (Deranjat că a fost întrerupt şi că atenţia s-a îndreptat spre IULIAN) Exact despre asta vorbeam! Au dispărut ţelurile nobile, a dispărut rigoarea, domnule!

GEORGE (Deranjat de intervenţie) N-au dispărut, domnu’ Deleanu. Dar nu toţi pot fi ofiţeri.

IACOB Aici ai dreptate: nu oricine e-n stare de sacrificii şi nu oricine are calităţile necesare…

GEORGE Eu cred că m-aş fi descurcat. Rigoarea e cea mai importantă calitate a unui contabil.

IACOB (Ignorând intervenţia lui GEORGE) Uite, tu, Iulian: ai vână în tine, băiat prost nu pari… Ce-ţi lipseşte?

IULIAN Un BMW.

IACOB se schimbă la faţă, jignit.

Era o glumă, colonele.

IACOB (Ritos) General în rezervă! Vezi? Ce-ţi lipseşte e disciplina, băiete, disciplina! Dar cu instrucţie ai putea deveni un adevărat militar.

GEORGE (Încearcă din nou să se pună în centrul discuţiei) Asta spuneam şi eu. Tocmai disciplina mi-a apreciat-o şi primarul. Ştiţi, o dată chiar am dat mâna cu el…

LUCA se ridică din pat şi se îndreaptă încet spre uşă. De sub mânecile pijamalei i se văd încheieturile bandajate.

 

 

 

 

 

 

 

Scena II

 

GEORGE, IACOB, IULIAN

 

IULIAN Aţi văzut?

GEORGE Ce?

IULIAN Bandajele.

IACOB Le-am văzut şi eu.

GEORGE Sunteţi siguri? Dimineaţa, când l-au adus, n-am văzut nimic.

IACOB Din cauza mânecilor.

GEORGE Poate vi s-a părut. Eu n-am văzut nici un bandaj.

IACOB În ce mă priveşte, deşi am atenţie distributivă, când văd pentru prima dată pe cineva, îl privesc în ochi. Ca să-l citesc. Şi ca să înţeleagă că nu mi-e teamă. Ştiţi, prima impresie contează. Trebuie să fii…

GEORGE Ursuz…

IACOB …ferm, domnule!

GEORGE Ursuz mai e…

IACOB Exact despre asta vorbeam! Despre teribiliştii care vor să-şi ia zilele numa’ ca să te simţi prost. Ca să ne facă viaţa mai dificilă. Ca să crească haosul!

IULIAN Nu ştiu de ce-a făcut-o, dar mie mi se pare că face pe interesantu’.

GEORGE Ba eu aş fi vrut să aflu cum ajungi să te gândeşti la sinucidere.

IACOB (Ignorând replica lui GEORGE) Exact! Face pe interesantu’!

IULIAN Ar putea măcar să ne bage în seamă.

GEORGE Ar putea să facă şi el puţină conversaţie.

IACOB Probabil de-aia l-a şi adus doctoru’ aici: ca să se… cum se zice acum… ca să se socializeze. Îmi aduce aminte de un coleg de armată care tot aşa, tăcea ca mutu’ în colţu’ lui şi nu ne spunea o vorbă. Ca şi cum n-am fi existat. Seara, înaintea stingerii, în loc să spună un banc, să ne povestească de-ale lui, mă rog, stătea şi citea. Da, citea, de parcă noi, ceilalţi din pluton, nici nu eram pe-acolo!

 

În acest moment LUCA intră în salon şi revine, absent, la patul său.

 

 

Scena III

 

GEORGE, IACOB, IULIAN, LUCA

 

GEORGE Ia te uită: e aproape patru jumate. Trebuie s-apară nevastă-mea. Mi-a promis o salată de boeuf cum numai ea ştie să facă. Deja-mi plouă-n gură…

IACOB Cum trece vremea! Mi-e poftă de-un fum.

IACOB iese. IULIAN scoate din noptieră un CD-player portabil, îi ataşează o pereche de căşti şi, răsturnat în pat, ascultă muzică. GEORGE deschide fereastra, care dă spre parcul spitalului. De afară se aude…

O VOCE DE BĂRBAT Nu, nu vreau să intru în tine! Nu, nu vreau să intru în tine! Nu, nu vreau…

Intră, vijelios, SANDA, mestecând gumă, machiată strident, purtând fustă mini şi o bluză mulată.

 

 

Scena IV

 

LUCA, IULIAN, GEORGE, SANDA

 

SANDA V-aţi reprofilat? Aţi devenit spital de nebuni?

IULIAN (Surprins) Sanda!

SANDA Cine-i obsedatu’?

Se apropie de fereastră.

VOCE DE BĂRBAT (Repetă mecanic) Nu vreau să intru în tine! Nu vreau să intru în tine!

SANDA (Strigă pe geam) Atunci intră-n zidu’ ăla!

GEORGE E nebunu’ care stă în casa de vizavi. Aşa o ţine de când sunt internat.

IULIAN (SANDEI) Spuneai că-n după-amiaza asta ai treabă. Te aşteptam abia mâine.

VOCE DE BĂRBAT Nu vreau să intru în tine! Nu…

GEORGE închide fereastra.

SANDA Ce, nu te bucuri că mă vezi, iubiţel…?

IULIAN Auzi întrebare… Vino-ncoa’.

SANDA se apropie. Cei doi se sărută, se pipăie etc.

GEORGE Cred că mi-ar prinde bine o ţigară…

Iese. IULIAN izbucneşte în râs.

SANDA Ce-i aşa de râs?

IULIAN Tipu’ nu fumează.

SANDA Şi uite-aşa am rămas singuri!

Îl doboară în pat.

IULIAN Nu chiar…

SANDA (Sărutându-l) Ce spui tu acolo?

IULIAN Mai e cineva… aici…

SANDA Unde? Cine?

IULIAN Acolo, în puii mei!

Îl arată pe LUCA. SANDA se întoarce şi-l priveşte pe LUCA.

SANDA A, ia te uită! Nici o problemă, îl scoatem şi pe el…

Se aruncă asupra lui IULIAN. Îl urmăreşte cu coada ochiului pe LUCA şi se înverşunează când observă că acesta nu se sinchiseşte.

A, eşti încăpăţânat!

Ajunge până la punctul în care începe să tragă de pantalonii lui IULIAN.

IULIAN Hei, hei! (Îşi aranjează pijamaua) Nu că n-aş vrea, dar…

Semn către LUCA.

SANDA Ce nesimţit! Nu se jenează deloc! Iuliane, ăsta-i mort?

IULIAN Mort pă dreacu!

SANDA Deci aţi devenit într-adevăr spitalu’ vesel.

IULIAN Da, nu se vede?

SANDA Cre’ că nici nu clipeşte.

IULIAN Aşa stă de cân’ l-au adus.

SANDA Da’ pân-la urmă ce-are? (Ton îngrijorat) E paralizat?

IULIAN Înainte să vii tu s-a ridicat din pat. Ştii, are încheieturile bandajate...

SANDA Vrei să spui că…?

IULIAN aprobă din cap.

Serios?! Meserie! Şi de ce…?

IULIAN Nimeni nu ştie.

SANDA Ce-ar fi să-l întrebăm?

IULIAN Dă-l în mă-sa!

SANDA Da’ vreau să ştiu! (Lui LUCA) Hei, tu! Hei!

LUCA nu reacţionează.

IULIAN Sanda! Lasă-l în plata Domnului!

SANDA (Se apleacă spre LUCA, expunându-şi decolteul) Ai fost vreodată pe la „Kristal Club”? De ce nu vorbeşti? Eu sunt Sanda.

IULIAN Lasă-l. Spune-mi mai bine ce-ai mai făcut. Ce mai face Magda? Nu v-aţi întâlnit?

SANDA (Privindu-l în contiuare pe LUCA) Nici nu s-a uitat la mine. Doar avea ce vedea, nu, iubi...? Mă întreb ce-ar face dacă ne-am regula sub nasu’ lui.

IULIAN Nu mă tenta…

O îmbrăţişează.

Sanda! Pfiu, ce-am uitat!

SANDA Ce-i?

IULIAN Aveam programate nişte analize. La naiba, am întârziat!

Se desprinde de SANDA, care „pune bot”.

Hai, lasă, că-ntr-o zi, două, ies de-aici şi-atunci recuperăm.

SANDA Bine… (Lui LUCA) Bai-bai, iubi! (Lui IULIAN) Nici nu clipeşte! E mort şi voi habar n-aveţi!

IULIAN o trage după el spre uşă. Ies. După un scurt interval, intră IACOB, GEORGE şi GETA.

 

 

 

Scena V

 

LUCA, IACOB, GEORGE, GETA.

 

GEORGE (Continuând fraza începută afară) …fără să se sinchisească. Închipuiţi-vă că eu şi Geta ne-am pipăi aici, în prezenţa dumneavoastră.

IACOB O oroare! (Sesizează gafta) Nu c-ar fi ceva urât. (Îşi dă seama că mai rău gafează) Nu că m-ar interesa să vă văd mozo… mângâin…

GETA Domnule Deleanu!

IACOB (Repede) Iulian nu e băiat rău, da’ cam întinde coarda…

GEORGE Vă spun, mi se făcuse mie ruşine.

GETA Ei, lasă, că doar ţie îţi plac chestiile astea…

GEORGE Mersi, Geta! Ce-o să creadă domnu’ Deleanu despre mine?

GETA Ce să creadă? Că am glumit, nu-i aşa, domnule Deleanu?

IACOB Ăăă… Se mai pune problema, doamnă?

GEORGE Şi ce mi-ai adus astăzi, draga mea?

GETA Nu cine ştie ce, fiindcă n-am avut vreme să gătesc.

IACOB se uită pe fereastra închisă, privind din când în când ceasul de la mână.

GEORGE Şi salata de boeuf unde e? Mâncarea de-aici e infectă!

GETA Îmi pare rău, Geo… Ieri am scăpat de la serviciu foarte târziu, ştii cum e la sfârşit de lună… Uite, şi-acum, vin direct de-acolo.

GEORGE Iar v-au dat drumu’ aşa de târziu? Ar trebui să-ţi cauţi alt post.

GETA Da, imediat! Că se găsesc pe toate drumurile!

GEORGE Mă gândeam şi eu…

GETA Sau poate mă ţii acasă, ce zici? Ţin casa, îl cresc pe Robert – iar tu aduci banii, hm?

GEORGE Crezi că n-aş vrea?

GETA Aşa că ţi-am adus un compot, nişte fructe şi-o ciocolată. Ai voie să mănânci dulciuri, nu? Ce ţi-a zis doctoru’?

GEORGE Nu prea multe. Am impresia că nici el nu ştie ce am.

GETA Nu mai găseşti un doctor ca lumea în ziua de azi…

GEORGE Mie mi se pare că e bunicel.

GETA Cum poţi să spui asta, când nu e-n stare să te diagnosticheze?

GEORGE Ei, dragă, nimeni nu e perfect…

GETA Aşa iei tu lucrurile întotdeauna.

GEORGE Ce vrei să spui?

În salon intră ZINA.

 

 

 

 

Scena VI

 

LUCA, IACOB, GEORGE, GETA, ZINA

 

ZINA Bună ziua!

GEORGE şi GETA îi răspund absent, evaziv.

IACOB Hei, Zina! Credeam că nu mai apari.

Din acest moment, GEORGE şi GETA îşi reiau dialogul, astfel încât replicile lor se vor încrucişa cu acelea dintre IACOB şi ZINA.

GEORGE Cum adică, „aşa iau lucrurile”?

IACOB Probleme?

GETA Ştii bine ce spun.

ZINA Nu mi-a pornit maşina. Până la urmă am luat un taxi.

GEORGE Pe cuvântul meu că nu înţeleg.

IACOB (Ironic) Soţul tău n-a fost în stare s-o repare?

GETA Modul în care expediezi lucrurile. Chiar şi cele mai serioase.

ZINA Te rog frumos, nu începe iar…

GEORGE De unde scoţi chestiile astea?

IACOB Dacă ai luat un sărăntoc!

GETA Cred că nu e locul şi nici momentul să ne luăm la ceartă…

ZINA Nu l-am luat pentru bani.

GEORGE Da’ cine a început cu aluziile? Eu?

IACOB Mi se pare evident. Dar nu dragostea îţi repară maşina, să ştii!

GETA George!

ZINA Tată!

GEORGE Vezi că am dreptate?

IACOB Eu aduc din pensie de patru ori mai mulţi bani decât aduce „soţiorul” tău din salariu.

GETA Nu ştiu cum se face că-ntotdeauna mă scoţi pe mine vinovată. Tu vrei să ai dreptate tot timpul!

ZINA (Ironie amară) Te rog să nu uiţi că ne tolerezi în apartamentul tău!

GEORGE Exagerezi.

IACOB Să nu fii impertinentă cu tac-tu, că…!

GETA Trebuie să plec. Nu e nici locul pentru asemenea discuţie. Mai ales că…

ZINA Că ce? Că mă duci până în pragul crizei de nervi, ca pe mama?

Pentru prima dată, LUCA reacţionează întorcându-şi privirea spre ZINA. Apoi revine la atitudinea anterioară. ZINA a observat reacţia şi i se adresează lui IACOB.

ZINA (În şoaptă) Ai văzut? Am crezut, cum stătea aşa, că doarme. (Cu reproş) Cred c-a auzit tot. Şi n-ai zis nimic…

IACOB Nu-l lua în seamă, fin’că nici el nu ne ia.

ZINA Da’ sunt sigură că ne-a auzit: l-am văzut adineauri întorcând capul.

IACOB Imposibil, e de lemn. Ne ignoră de azi-dimineaţă.

Intră Melania.

 

 

 

Scena VII

 

LUCA, IACOB, GEORGE, GETA, ZINA, MELANIA

 

MELANIA Îmi pare rău doamnelor, dar aţi depăşit cu mult ora de vizită.

IACOB Domnişoară Melania, fiica mea a venit azi mai târziu. Nu ne mai păsuiţi câteva minute? Oricum, am auzit că-n seara asta dom’ doctor lipseşte…

MELANIA Domnu’ Deleanu, văd că sunteţi bine informat. Da’ dacă domnu’ doctor lipseşte, nu înseamnă că trebuie să vă faceţi de cap.

ZINA Domnişoara are dreptate. Eu sunt de vină c-am întârziat. Revin mâine.

GETA Am plecat şi eu.

GETA şi ZINA îşi iau rămas bun şi ies.

 

 

 

Scena VIII

 

LUCA, IACOB, GEORGE, MELANIA

 

MELANIA Aşa, ia să vedem… Domnu’ Deleanu, aveţi aici medicamentul dumneavoastră.

Îi dă pastila lui IACOB, acesta o înghite.

IACOB Dacă n-aţi fi atât de dulce, pastilele astea ar fi de două ori mai amare…

MELANIA Lăsaţi, domnu’ Deleanu… (Lui GEORGE) Domnu’ Bargan…

Îi dă medicamentele, GEORGE le ia.

Unde e domnul Bexa?

GEORGE Trebuie să vină. Ieşise să-şi conducă vizitatoarea.

MELANIA Aha…

Se apropie de patul lui LUCA.

Şi-acum, ia să vedem ce mai face noul dumneavoastră coleg…

GEORGE E cam tăcut dumnealui…

MELANIA Ei, domnu’ Bargan…

IACOB Nu, domnişoară, are dreptate. Nu ne prea bagă-n seamă băiatu’ ăsta…

MELANIA Cu siguranţă ştiţi ce i s-a întâmplat, aşa că n-o să vă supăraţi dacă-i mai… retras, nu?

GEORGE (Neconvins) Da, ştim…

MELANIA (Lui LUCA) Ia să vedem…

Îi desface bandajele.

O, dar e foarte bine!. Ştiţi, domnul doctor mi-a spus că vă pot scoate bandajele. Gata, aţi scăpat!

MELANIA este evident atrasă de LUCA, dar acesta rămâne indiferent.

IACOB Domnişoară…

MELANIA Da?

IACOB Ştiţi… Aş vrea să vă întreb ceva…

MELANIA Spuneţi.

IACOB Dacă aţi putea să…

MELANIA se apropie de IACOB şi de GEORGE. Replicile care urmează sunt rostite aparte.

IACOB Dumneavoastră trebuie să fi aflat…

MELANIA Ce anume?

IACOB De ce şi-a…

Face gestul tăierii venelor.

MELANIA Sinceră să fiu, habar n-am. N-a vrut să-i spună nici măcar psihologului.

GEORGE Probabil din cauza unei femei.

IACOB Crezi? Ah, tinerii de azi, cu slăbiciunile lor… Şi când te gândeşti că guvernanţii vor să desfiinţeze armata! Păi unde se va mai forja bărbăţia, domnule?

MELANIA (Cu speranţă în glas) N-aveţi de unde şti. Poate că nu o femeie…

GEORGE (Neplăcut surprins) Doar nu un…

IACOB Ce?! „Un”?!

MELANIA (Tulburată) Sunt sigură că nu poate fi vorba de...

IACOB Nu m-ar mira! Cu degeneraţii ăştia, cu libertatea asta deşănţată!

MELANIA Exageraţi, domnule Deleanu!

GEORGE Dar nu la asta mă gândeam când am zis…

IACOB Crezi că nu e-n toate minţile?

Intră IULIAN.

 

 

 

Scena IX

 

LUCA, IACOB, GEORGE, MELANIA, IULIAN

 

MELANIA (Revine la nivelul vocii normale) Domnu’ Bexa, pe unde umblaţi? Parcă domnu’ doctor v-a recomandat odihna.

IULIAN E, am ieşit şi eu să iau o gură de aer… Ce mai faci, Melania?

Îi atinge fundul.

MELANIA Ia mâna! Şi pentru tine nu sunt „Melania”, ci „domnişoara asistentă”! Şi dacă vreţi aer, ar trebui să mai deschideţi ferestrele astea.

GEORGE Mai bine nu…

MELANIA (Deschizând fereastra) De ce nu?

VOCE DE BĂRBAT Nu vreau să intru în tine! Nu vreau…

GEORGE (Concluziv) De-asta…

MELANIA Puţin aer nu strică niciodată.

MELANIA iese.

 

Scena X

 

LUCA, IACOB, GEORGE, IULIAN

 

VOCE DE BĂRBAT Nu vreau să intru în tine! Nu vreau…

IACOB Închide geamul, Iuliane! Cred c-avem destul aer aici, nu crezi?

IULIAN (Închizând geamul) Când ies de-aici, mă duc la ăla să-l văd la faţă.

IACOB Ce, crezi că arată altfel decât noi?

IULIAN Vreau pur şi simplu să-l văd.

GEORGE Un nebun ca oricare altul…

IACOB (Arătând discret spre LUCA) Nu chiar ca oricare altul…

IULIAN De unde v-a venit ideea că…

GEORGE Mai încet, că ne-aude, ce Dumnezeu!

IULIAN (Tare) Ştiţi ceva? Puţin mă interesează!

Se răsuceşte spre LUCA.

Sunt convins c-a tras tot timpul cu urechea la discuţiile noastre…

IACOB Ai dreptate! Asta ar fi culmea! Dacă nu vrea să stea de vorbă cu noi, înseamnă că trebuie să ne ţinem gura?!

GEORGE Nu zice nimeni să nu vorbim, da’ poate îl deranjează să vorbim despre el… cu el de faţă…

IULIAN Atunci să iasă. Cre’ că la glezne n-are…

GEORGE (Repede, lui LUCA) Sunt sigur că n-a vrut să…

IULIAN Nu-i nevoie să mă scuzi!

LUCA nu reacţionează. Replicile următoare vor fi rostite aparte.

GEORGE O fi încă în şoc, săracu’…

IULIAN La atâtea zile după?

GEORGE Ce vrei să spui?

IULIAN Sanda şi-a adus aminte c-a citit în ziar despre tip acu’ vreo săptămână. Cică n-a vrut să spună de ce-a făcut-o.

GEORGE Şi-ai lui? N-au declarat nimic?

IULIAN Se pare că nici unul dintre părinţi nu mai trăieşte. Şi e necăsătorit.

GEORGE Poate l-a părăsit vreo femeie.

IACOB Fire slabă, ce să mai…

GEORGE Adică n-a deschis gura de-o săptămână?

IACOB (Lui LUCA) Uite, băiete, nu ne-o lua în nume de rău… Cum te numeşti? Eu sunt Iacob Deleanu, general în rezervă.

IULIAN Îţi pierzi vremea.

IACOB (Lui LUCA) Eu am văzut multe la viaţa mea, da’ un astfel de gest… înţelegi ce vreau să zic… nu l-am înţeles niciodată. Nu e bărbătesc. Viaţa trebuie înfruntată.

GEORGE (Lui LUCA) Eu sunt George. Poţi să-mi zici George.

IULIAN Îl doare-n cot de voi.

IULIAN se întinde în pat.

GEORGE (Lui LUCA) De ce-ai făcut gestu’ ăsta?

IACOB (Lui LUCA) Poţi face o groază de lucruri. Întotdeauna e ceva de făcut. Şi dacă vrei să mori, măcar fă-o pentru patrie.

LUCA izbucneşte în râs.

IACOB Ce…? Ce-ai de râs, domnule? Ce-am zis aşa de râs?

Către ceilalţi doi.

Eu îi vorbesc omeneşte, şi el…

LUCA râde în continuare, IACOB se întoarce spre el.

Eşti un impertinent, domnule!

LUCA (Oprindu-se din râs, calm) Sunt doar mort.

Stupoare. Un moment prelungit de tăcere.

IACOB Ce naiba, spitalul ăsta chiar a ajuns spital de nebuni?!

IULIAN începe să râdă. GEORGE e şi el amuzat.

IULIAN (Ironic) Ia te uită: vorbeşte!

IACOB Dar ce vorbeşte! Auzi: „sunt doar mort!”

IULIAN (Lui LUCA) Dacă eşti mort, cum se face că vorbeşti?

LUCA Lăsaţi-mă-n pace!

IULIAN Cum adică, eşti mort?

LUCA (Resemnat) Sunt cum vreţi voi… (Le întoarce spatele)

GEORGE Poate n-ar strica să-ţi descarci sufletul… Se spune că mărturisirile te eliberează.

LUCA Soră! Soră!

IACOB Nu are cum să te audă, cabinetul e tocmai în capătul culoarului. Vrei să meargă unul dintre noi după ea? (Îi face semn lui GEORGE)

GEORGE Eu? De ce să mă duc eu?

IACOB Hai, domnule, ce faci atâtea nazuri?

GEORGE Du-te dumneata, dacă vrei! Nu-ţi sunt subaltern, generale!

IACOB Nu pentru mine o faci, domnule George, ci pentru el.

IULIAN Las’ că mă duc eu.

IULIAN iese. Se aşterne o tăcere prelungită până la intrarea lui IULIAN şi-a MELANIEI.

 

 

 

Scena XI

 

LUCA, IACOB, GEORGE, IULIAN, MELANIA

 

MELANIA Ce s-a-ntâmplat?

LUCA Domnişoară, vă rog, nu mă puteţi muta înapoi? Sau unde vreţi dumneavoastră, numai să fiu singur.

MELANIA Dar ce, v-a supărat cineva?

LUCA Voiam doar linişte, atâta tot…

MELANIA Nu se poate. Ordinul domnului doctor e clar.

LUCA Nu voi face nici o prostie, pe cuvântul meu. Dacă-mi găsiţi un salon liber, promit să nu…

MELANIA Spitalul e plin…

LUCA Atunci daţi-mi drumu’ acasă…

MELANIA V-au supărat cumva domnii? Nu cred că au avut intenţii rele.

IACOB Mai încape vorbă? Noi am vrut doar să-l cooptăm în conversaţia noastră…

MELANIA (Lui LUCA) Ei, vedeţi?

LUCA Nu găsiţi cumva… un salon cu bătrâni? Sau unul cu oameni pe moarte…?

MELANIA Domnii n-o să te deranjeze, nu-i aşa, domnule Deleanu?

GEORGE (Jignit că MELANIA i se adresează lui IACOB ca unui şef al „grupului”) Fiţi sigură de asta, domnişoară.

IACOB (Deranjat de intervenţia lui GEORGE) Nici o problemă din partea noastră, domnişoară asistentă.

LUCA (MELANIEI) M-aţi adus aici ca să fiu supravegheat, nu-i aşa?

MELANIA Nu te supraveghează nimeni. Dânşii sunt pacienţi, ca şi… tine. Luca… (I se adresează în şoaptă) Luca… O să treacă, să ştii… Orice ar fi fost… Dacă ai nevoie de ceva, eu sunt aproape. În cabinetul din capătul coridorului.

Scurtă pauză. Apoi se apropie de ceilalţi şi li se adresează aparte.

Dacă aveţi nevoie de mine, ştiţi unde mă găsiţi. Aveţi grijă să nu facă vreo prostie, bine?

MELANIA iese.

 

 

 

 

Scena XII

 

LUCA, IACOB, GEORGE, IULIAN

După un interval de stânjeneală.

GEORGE (Lui LUCA) Eşti nedrept, tinere. Nimeni nu te înţelege mai bine decât noi.

IACOB Şi noi suntem bolnavi, să ştii!

GEORGE Nici noi nu ne simţim bine.

IACOB Şi nu-i bine să ţii în tine. Te putem ajuta să te eliberezi.

LUCA Să mă eliberez…?

IACOB Viaţa merge mai departe.

GEORGE Moartea nu e o soluţie.

LUCA (Se întoarce spre ei) Voi chiar vorbiţi serios… (Scurtă pauză) Chiar sunt curios: cum mă puteţi ajuta să mă eliberez?

GEORGE Po… poftim?

LUCA Hai, eliberaţi-mă.

IACOB Ce?

LUCA A, deci nu vorbeaţi serios. Mă gândeam eu…

Le întoarce spatele.

IACOB Nu, nu, stai! Vorbeam serios, să ştii.

LUCA Daţi din gură, atâta tot.

GEORGE Ce tot spune acolo?!

LUCA (Pentru sine) Nu ştiu cine m-a pus să… Doar sunt mort, ce mă-sa!

IULIAN face gestul prin care indică batjocoritor celorlalţi că LUCA „e dus cu capul”.

IACOB Ce tot vorbeşti, omule?

LUCA (Revelaţie) Asta înseamnă… asta înseamnă că nimic nu mai are importanţă… Asta înseamnă… că ai avut dreptate, generale! Sunt liber!

IULIAN Generale, individu’ e ţăcănit.

LUCA (Către cei trei) Iar voi nu existaţi.

IACOB Ba, pardon!

IULIAN E haios tipu’. Da’ îl preferam cu lacătu’ pus.

LUCA Cam târziu, malacule!

IULIAN Pe mă-ta!

Sare spre LUCA, dar GEORGE îi taie calea.

GEORGE Lasă-l.

IULIAN Tu ce-i tot iei apărarea, domnu’ George?

GEORGE Fin’că nu i-s minţile acasă. Dai într-un nebun?

IULIAN Nu ştiu zău dacă e chiar aşa de nebun.

GEORGE Chiar tu ai zis că…

IULIAN Am zis, n-am zis, mie mi se pare cam obraznic gagiu’, şi-i defrişez mecla!

LUCA Tu? Numa’ gura de tine.

IULIAN Ascultă, bă!

IACOB îi aţine calea.

Dacă mă inervez, îţi dau borşu’!

IACOB Nu merită. N-are rost să te pui cu… Fac pariu că-ntr-o zi, două, îl duc la nebuni.

IULIAN Ne duce de nas pe toţi. Nu e mai sărit decât mine…

LUCA Bine zis!

IULIAN Te rup, bă!

IACOB Iuliane! Ascultă comanda la mine!

LUCA izbucneşte în râs.

IACOB (Iritat, spre LUCA) De ce râzi, domn’e? (Către ceilalţi doi) Ce-am zis aşa de râs? Spuneţi şi voi…

IULIAN Dacă-i sărit, de ce-i ceri să-ţi răspundă? Râde şi el, ca idiotu’!

IACOB Ştii ce cred? Cred că îşi bate joc de noi. Numa’ face pe săritu’.

IULIAN Aha, şi când eu am zis asta, m-ai luat cu „ascultă comanda la mine!”

LUCA râde din nou.

IACOB (Exasperat) Spune, domn’e, de ce râzi?!

IULIAN Generale, îl pocnesc!

LUCA (Lui IULIAN) Şi trebuie să-i ceri voie generalului ca s-o faci?

IULIAN Bineînţeles că nu! Dacă nu încetezi, te pocesc, oricât ai fi tu de…

GEORGE (Întrerupându-l pe IULIAN) Hei, hei! Ce-ar fi să ne calmăm?

LUCA (Lui IULIAN) Hai, ce mai aştepţi?

IULIAN (Ton amuzat) Ştii că ai tupeu? Se pare că ai ceva sânge-n sculă, deşi eşti o aschimodie! Uită-te la tine: te bate vântu’. Mi-e că dacă te ating, o să te am pe conştiinţă.

LUCA Zi mai bine că n-o faci pentru că nu ţi-a dat verde generalu’.

IULIAN (Nu mai rabdă) ‘Tu-ţi gura…!

Se repede la LUCA.

GEORGE Stai, Iuliane! Hai să fim noi rezonabili, că altfel o să avem nevoie de asistentă. Sau chiar de doctor, Doamne fereşte!

IULIAN O caută cu lumânarea, cum să fiu rezonabil?

LUCA (Lui GEORGE) Are dreptate, un bizon nu poate fi rezonabil.

IULIAN Păduche, îţi mut fălcile!

LUCA Ce faci, colonele, nu-ţi poţi controla gealatul?

IACOB General, nu colonel!

LUCA Te-am degradat fin’că n-ai autoritatea necesară ca să-ţi stăpâneşti „subalternul”.

IULIAN Nu-s subalternul nimănui!

IACOB N-ai autoritatea necesară pentru a mă degrada, măgarule!

LUCA Salonul ăsta nu e sub comanda ta, maiorule! Şi nici măcar Iulian…

IACOB Nu sunt maior, impertinentule!

LUCA …Deşi ar avea nevoie de-un creier la atâţia muşchi. Dar nu de creierul tău, maiorule!

IACOB Dacă-mi mai zici maior, te… te…

LUCA Mă raportezi asistentei? Mi se pare firesc: aici ea e colonelul.

GEORGE (Curiozitate inocentă) Şi general cine ar mai fi?

LUCA Cum cine? Medicul, bineînţeles.

IACOB (Privindu-l crunt – uuit pe GEORGE) Domnu’ George!

LUCA Săracu „dom’ George”… A-ncercat şi el să ia comanda salonului, da n-a reuşit. Îi lipseşte ceva: grosolănia ta, maiorule!

IACOB Dacă nu taci, eu te pocnesc, să ştii! Nu-mi pasă că eşti în convalescenţă.

LUCA Sunt mort, maiorule, ţi-am mai zis.

IULIAN Las’ că-ţi închid eu gura!

LUCA Acum îmi cereţi să tac? Mai devreme voiaţi să vorbesc. Hotărâţi-vă!

GEORGE Terminaţi, oameni buni! Suntem într-un spital, ce Dumnezeu…

IACOB Iar te bagi, domnu’ George?

LUCA Apropo, maiorule! Nu se zice „domnul George”, ci „domnul Bargan”, pe numele de familie.

IACOB Nu e treaba ta! Zic cum vreau.

LUCA Pe principiul ăsta poţi să şi boncăluieşti.

IACOB Ascultă-mă, domnule… cum te cheamă?

LUCA Treaba mea!

IULIAN Generale, dă-l în mă-sa!

GEORGE Da, poate aşa e mai bine.

IULIAN Până la urmă e simplu: nu-l mai luăm în seamă.

IACOB Ai dreptate. E un nesimţit care nu merită să-ţi faci nervi.

Cei trei încearcă să-l ignore: GEORGE îşi răsfoieşte ziarul, IULIAN îşi pune căştile pe urechi etc.

LUCA Nţ! Hei, domnilor, sunt aici. Aţi vrut să vorbesc – aşa că acum (Gest larg) sunt al vostru!

IULIAN Propun să-l legăm de pat şi să-i punem căluş.

GEORGE În nici un caz! Doar nu suntem barbari.

LUCA Corect! Sunteţi doar nişte muşte în pânza mea, iar până seara veţi rămâne fără sevă!

IULIAN Gata! Îl leg!

GEORGE Şi când o să apară asistenta, ce-o să-i spuneţi?

IULIAN Îl băgăm sub pătură şi tipei îi spunem că doarme.

GEORGE Şi dup-aia ce-o să se întâmple? La un moment dat va trebui să-l dezlegăm, nu?

LUCA Vă zic eu ce-o să se întâmple: o să vorbesc. Şi nu despre starea vremii. Şi nu cu pereţii. Cu cine credeţi că o să vorbesc, hm? Hai, daţi-vă cu părerea…

IACOB Şi cine-o să te creadă?

LUCA Maiorule, la asta nu mă aşteptam! Să te cobori tu până la nivelul muşchilor fără creier… (Îl arată pe IULIAN) Păi el comandă aici?

IULIAN Nu-ţi convine să-nghiţi căluşu’, hă? Ţi-e frică, hă?

LUCA Dar ţie? Dacă, totuşi, unul dintre voi va vorbi? Uite, de pildă… el! (Îl arată pe GEORGE)

IULIAN Eram sigur! Aş fi băgat mâna-n foc că el va da’ din clanţă!

GEORGE Eu? De unde până unde?

IULIAN Tu ai să vorbeşti, nu?

GEORGE Dumnezeule! Nici nu l-am legat şi deja eu v-am trădat?

IACOB Mda! Are dreptate.

GEORGE Cine?

IACOB (Îl arată pe LUCA) El.

IULIAN Băga-mi-aş! Până adineauri era un biet scrântit, iar acum are dreptate?!

IACOB Stai puţin! Ce rost are să ne creiem probleme? Ce rost are să ne tot contrazicem din cauza lui? E simplu: îl lăsăm să vorbească. Cât o să reziste?

IULIAN Da’ noi, noi cât o să rezistăm? Pe mine mă inerva de când era mut, d-apăi acum?

IACOB La un moment dat se va plictisi, dacă-l dăm dracului.

IULIAN Dar aţi auzit ce spune?!

GEORGE Vorbeşte în dodii. Atâta tot.

IULIAN Ţie-ţi convine. Nu de tine s-a luat.

GEORGE Şi ce? Eşti om în toată firea. Nu suporţi câteva vorbe, acolo?

IULIAN Câteva vorbe? Dacă la discotecă avea cineva tupeu’ lui, îşi pierdea dinţii-n doi timpi şi trei mişcări.

IACOB (Lui LUCA) În fond, ce doreşti? Ce dracu’ doreşti?

LUCA Să părăsiţi salonul.

IACOB Cee?! Ce-ar fi să-l părăseşti tu!

IULIAN …Pe geam, eventual?

GEORGE (Lui LUCA) Nu crezi că exagerezi?

LUCA Deloc. Viaţa e scurtă. A, uitasem, e chiar mai rău de-atât: deja sunt mort.

GEORGE Explică-ne şi nouă, ce vrei să spui cu „sunt mort”?

LUCA N-am de spus decât un lucru: acum unşpe zile mi-am tăiat venele.

GEORGE Şi-ai fost salvat: uită-te în jurul tău…

LUCA N-am fost salvat. Să ţi se dea îngrijiri medicale când tu ai chef s-o mierleşti nu înseamnă să fii salvat. Sunt mort.

IACOB Domnu’ George, de ce-i cauţi în coarne?

LUCA (Îşi arată încheiturile lui gEORGE) Ce crezi că-s astea? Tatuaje?

GEORGE Nu, dar însemnă c-ai fost salvat.

LUCA Temporar.

IULIAN Aha, deci nu eşti mort!

LUCA Ba da. Doar că dau din gură şi nu put. Sper…

Îşi miroase subsuorile.

IACOB (Lui George) Tu stai să-l asculţi? Eu m-aş mira să nu fim la „camera ascunsă”!

LUCA (Lui GEORGE) N-ai cumva un cuţit în noptiera aia?

GEORGE Păi…

LUCA Ai sau n-ai? Ai, trebuie să ai…

IACOB E clar, suntem filmaţi! (Cercetează din ochi încăperea) Unde naiba au ascuns-o?

LUCA (Se întoarce spre IACOB) Vrei să-ţi dovedesc că nu suntem la „camera ascunsă”? Dă-mi un cuţit! Vrei sau nu să scapi de gura mea?

GEORGE Doar n-o să-i daţi…?

IACOB De ce nu? O să intre imediat asistenta şi-o să ne spună c-am fost filmaţi.

GEORGE Aici, în spital? Nu cred că le-ar da voie.

IACOB Sau e vreun test psihologic. Ştii tu: să vadă cum reacţionăm în situaţii ciudate… Nu ţi s-a părut că asistenta era cam teatrală?

LUCA Hai, boşorogule, lasă gargara şi dă cuţitu’! Vrei să te-njur ca să mi-l dai? Vrei să te bag în mă-ta?

IACOB Nu mă tenta, spurcatule!

GEORGE Nu-i daţi, domnu’ Deleanu, că nu-i zdravăn!

LUCA (Lui GEORGE) Şi tu, Brutus?

GEORGE dă să deschidă gura, dar LUCA i se adresează lui IACOB.

Ei, ce zici, mi-l dai?

IACOB (Pentru sine) Pe mă-ta de nebun!

IULIAN Parcă stabilisem că nu e nebun!

GEORGE (După un moment de ezitare) Spune-mi, de ce-ai făcut-o?

LUCA De ce mi-am tras „tatuajele”? Sunt la modă.

IULIAN (Pufneşte) E dus, tată!

LUCA Iar voi sunteţi inutili! Voi şi restul lumii. Şi nici eu nu fac excepţie.

IULIAN Păi atunci, cară-te!

LUCA Nu! Nu-mi mai spune nimeni ce să fac. Acum nu-mi mai e teamă nici măcar de-un dulap ca tine. Toată viaţa am făcut ce-au vrut alţii: tata, mama, diriginta, poliţia, şefii, semafoarele! Tot timpul am urmat raţiunea, morala, regulile societăţii. Mereu am tăcut în preajma a violenţei, a vanităţii, nesimţirii.

IACOB Altfel spus, ne faci nesimţiţi!

LUCA Nu eu vă fac. Eu constat ceea ce sunteţi.

IACOB Cum îţi permiţi? Sunt general în rezervă şi am nepoţi. Oamenii mă respectă.

LUCA Oamenii sunt politicoşi. E cu totul altceva. Nu văd cum ar respecta un fanfaron.

IACOB Nu-ţi permit!

LUCA Da? Şi ce-ai să-mi faci?

IACOB îl priveşte crunt, fierbând.

Auzi: „Oamenii mă respectă.” Căcat! Ştii ce, maiorule? Nu faci nici cât o ceapă degerată!

IACOB (Exasperat) Iuliane, arde-i una şi din partea mea!

IULIAN dă să-l lovească.

LUCA (Lui IULIAN) Şi mai zici că nu eşti subalternul lui?

IULIAN (Ezită) L-aş arde cu plăcere, da’ mi-e că-l omor.

LUCA Eşti un subaltern indisciplinat, Iuliane. Îmi dai voie să-ţi spun pe nume, nu? A, uitasem: nu trebuie să-mi cer voie. Sunt liber să vorbesc cum vreau.

IULIAN Iar eu sunt liber să-ţi mut fălcile. Ce zici?

LUCA E riscul pe care mi-l asum atunci când spun lucrurilor pe nume. Când spun ceea ce văd.

GEORGE Şi dacă nu vezi cum trebuie?

LUCA Şi tu le vezi cum trebuie? Mă piş pe „cum trebuie”! Vă ascult fără voia mea de azi dimineaţă. Acum ştiu nu numai ce-aţi spus, ci şi ce n-aţi spus. Sunteţi nişte cărţi deschise. Şi proaste.

IULIAN Care o să-ţi spargă nasu’!

LUCA Păi tu eşti cea mai idioată.

IULIAN Eşti cel mai tâmpit cretin pe care-l ştiu!

LUCA Tu, de pildă, Iulian Bexa, eşti un bodyguard fără creier care pocneşte capete seci la discotecă. Îţi place să fuţi şi să bei, dar cel mai tare îţi place să fii mândru de faptul că fuţi şi că bei. Eşti un cocoş care i-o trage şi Sandei şi Magdei şi care peste o lună i-o va trage şi cine ştie cărei Cerasele sau Manuele.

IULIAN De unde mă-ta ştii tu de Magda?!

LUCA Erai extrem de interesat de Magda tocmai când Sanda vroia să-ţi dea jos pantalonii. Nu Sanda trebuia să vină astăzi în vizită, ci Magda, nu-i aşa?

IULIAN Şi ce te doare pe tine cu cine mi-o trag eu?

LUCA Nu mă doare. Tocmai asta e: nici pe tine nu te doare decât de propria persoană. Eşti un egoist şi un cap pătrat care sparge alte capete pătrate.

IACOB Aşa ceva n-am mai pomenit! Cine-ţi dă ţie dreptul să-l judeci? Şi cine-ţi dă dreptul să vorbeşti aşa de urât despre un om care nu ţi-a făcut nimic?!

LUCA A, domnu’ Deleanu! Pardon, „domnu’ Iacob”. Nici cu tine nu mi-e ruşine. Tu eşti un ofiţer în rezervă care, fiindcă n-a mai putut teroriza soldăţei de plumb, şi- a terorizat soţia pân-a omorât-o, iar acum îşi bate la cap ginerele şi fiica…

IACOB (Indignat) Nu ştiu de ce stăm să-i ascultăm bazaconiile!

LUCA …Eşti un soldat care crede că milităria e totul şi care nu e decât un cabotin înfumurat şi incult. Ai fi bun de dictator, „domnu’ Iacob”, numa’ că s-au dus vremurile alea, aşa c-ai rămas un cocoş frustrat şi fără maniere!

GEORGE Ce-i aia „cabotin”?

IACOB (Violent, lui GEORGE) Eşti un dobitoc!

GEORGE Ce-ai cu mine, generale?!

IACOB Tu! Tu i-ai luat tot timpul apărarea! Tu i-ai dat tot timpul nas, şi uite!

GEORGE Eu nu te-am jignit, generale! Da’ are dreptate să spună că faci pe comandantu’ în salonu’ ăsta de parcă ţi-am fi subalterni!

IACOB Că tu ăi fi v’un bărbat adevărat! Mă faci să râd, căcat cu ochi ce eşti! Tot timpu’ te bagi în vorbă de parc-ai avea ceva de spus! (Lui LUCA) Despre el nu ai de zis nimic? Nu că pân-acum ai fi spus altceva decât tâmpenii!

GEORGE Despre mine n-are ce să spună.

IULIAN Da, tu i-ai luat tot timpul apărarea! Ştii să pupi în cur, nu? Pe primari, pe nebuni…

GEORGE Da, chiar am dat mâna cu primaru’! Şi ce? E un om deosebit, să ştii!

LUCA O, domnu’ Bargan e o piftie!

GEORGE, jignit, uluit, rămâne fără replică.

IACOB (Ironic, lui GEORGE) N-are ce să spună, ha?

LUCA Tu, George Bargan, eşti cel mai moale şi cel mai vanitos. Eşti un contabil care-a visat să ajungă şef de partid sau actor de cinema. Crezi că eşti plin de calităţi pe care ceilalţi nu le observă, dar eşti la fel de gol ca şi ăştialalţi doi. Marea ta satisfacţie e că ai dat mâna cu primarul! Să mori de râs, nu alta! Frustrările ţi le reverşi asupra soţiei, pe care o desconsideri. Un vanitos în plus, un rahat în ploaie!

GEORGE Nenorocitu’ naibii!

GEORGE se repede asupra lui LUCA şi, înainte ca IACOB sau IULIAN să poată interveni, îl loveşte în figură. LUCA se prăbuşeşte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ACTUL II

Scena I

 

LUCA, GEORGE, IACOB, IULIAN

Câteva secunde mai târziu faţă de momentul anterior.

 

IACOB (Lui GEORGE) Ce-ai făcut, nenorocitule?

IACOB şi IULIAN îl ridică pe LUCA şi-l aşează în pat.

LUCA Luaţi mâinile de pe mine!

IACOB (Lui LUCA) Linişteşte-te!

GEORGE (Speriat) N-am vrut… Pe cuvântul meu că n-am vrut…

IACOB (Lui GEORGE) Gata, faptu-i consumat.

IULIAN (Ironic, lui GEORGE) „Nu da, că dau eu!” (Râde)

GEORGE Da’ n-am vrut…

IACOB (Lui GEORGE) Nu te mai văicări!

LUCA geme. IACOB i se adresează, încercând să facă haz de necaz.

Ei, se mai întâmplă şi de-astea… Nu e grav. Ehe, câţi pumni am încasat şi eu…! (Repede) Nu că n-aş fi dat şi eu. Dimpotrivă. Mult mai mult decât am primit!

LUCA Lăsaţi-mă-n pace!

IACOB (Turuie în continuare) Uite, sunt convins că şi Iulian, cât e el de bine făcut, tot a mai încasat câteva.

IULIAN Am încasat pe dracu!

IACOB (Lui LUCA, făcându-i cu ochiul) Nu-l lua-n seamă…

IULIAN Generale, nu-i mai da nas. A meritat-o.

IACOB (Lui IULIAN, cu voce scăzută) Ţine-ţi gura!

IULIAN Mie nu-mi dă nimeni ordine, generale. Nu sunt în armata ta de căcat!

LUCA (Revenindu-şi din şoc, pipăindu-şi falca şi constatând că sângerează, cu o curiozitate aproape ştiinţifică) Sânge.

IACOB (Lui IULIAN) Tu să nu vorbeşti aşa de armată, mă!

IULIAN (Ironic) A, numai tu ai voie s-o înjuri!

IACOB N-am înjurat-o.

IULIAN Ce?! Ai şi uitat ce-ai spus acum o oră? Sau numai ofiţerii pot beşteli armata?

LUCA Hei, hei! Aţi uitat că eu sunt personajul principal aici?

IULIAN (Lui LUCA, ameninţător) În mă-ta! M-am săturat de fiţele tale!

LUCA (Tare) Soră! Soră!

IACOB (Lui LUCA) Hai să nu ne pripim.

LUCA Soră!

IACOB (Lui GEORGE) Fă ceva, mototolule! Cere-ţi scuze!

IULIAN (Lui GEORGE) Trimite-l la origini!

LUCA Soră!

GEORGE (Lui LUCA) Sunt un om paşnic…

LUCA (Lui GEORGE) Paşnic? Mi-ai spart buza, boule!

GEORGE N-am vrut…

IACOB Nici scuze nu ştii să-ţi ceri! De fapt, nu ştiu de ce mă agit. Nu eu am făcut pocinogu’!

LUCA Ei, căpitane, nu te grăbi…

IACOB General, nu căpitan!

LUCA …Ai uitat când îi ordonai malacului să mă pocnească?

IACOB Dar n-a făcut-o. Aşa că…

LUCA Numai că asistenta o să mă creadă pe mine…

IACOB Nu înţeleg.

LUCA Ba înţelegi. Buza asta ruptă, vânătaia, plus nasturele rupt…

IACOB Care nasture?

LUCA Ăsta.

Trage brusc de cămaşa de pijama, dar nasturii rezistă.

Ăsta…

Mai trage o dată. Nasturii rămân la locul lor. La a treia încercare pânza pijamalei se rupe.

… şi pijamaua asta sfâşiată… sunt dovezile mele împotriva cuvântului vostru.

IULIAN Al lui, vrei să zici.

Îl arată pe GEORGE.

LUCA Al vostru. Voi doi m-aţi ţinut, iar „paşnicul dom’ George” a dat.

IULIAN (Indignat, lui IACOB) Glumeşte, generale, nu-i aşa?

IACOB (Lui LUCA, scos din minţi) Dumnezeii…!

Îl loveşte în plex. LUCA icneşte, se chirceşte, cu răsuflarea tăiată.

IULIAN Generale!

Îl apucă pe IACOB de umeri, încercând să-l tempereze.

IACOB Mă limbric! Mă… mă… gândac de bucătărie! Te omor, fir-ai tu să fii!

IULIAN Generale, nu!

Îl ţine pe general până când se calmează.

LUCA (Printre gemete) Căpitane, ştii să dai…

IACOB Nu sunt căpitan, dumnezeii tăi…! Te strâng de gât, nenorocitule!

GEORGE (Intervine alături de IULIAN) Domnu’ Deleanu, calmaţi-vă!

IACOB Să mă calmez?! Să mă calmez?! Din cauza ta suntem în situaţia asta iar tu- mi spui să mă calmez?!

GEORGE Din cauza mea? Da’ cine-l tot îndemna pe Iulian să-l atingă pe nebun?

IACOB Da’ nu l-a pocnit, nu?

GEORGE Ai făcut-o tu, în schimb!

IACOB Iar tu ai făcut-o primul! Şi se şi vede!

IULIAN Generale, nu ştiu de ce ne agităm. Dobitocu’ a făcut-o, el să plătească. Cine o să fie crezut? Sinucigaşul zărghit sau noi?

GEORGE (Ameninţător) A, da? „Dobitocul”? Ai scăpat din vedere că în toată povestea asta cineva pierde oricum…

IACOB (Lui IULIAN) Ai comis-o, Iuliane!

IULIAN (Nedumerit) Am comis-o?

GEORGE (Sarcastic) Un nebun nu poate fi crezut. Da’ un nebun şi unul dintre făptaşi?

Moment de suspans.

IACOB (Lui GEORGE, pe ton împăciuitor) Domnu’ Bargan…

LUCA „Domnu’ Bargan”?

IACOB Domnu’ Bargan, nu te lua după Iulian, că nu ştie ce vorbeşte.

IULIAN Haida, de!

IACOB Doar nu te iei după ce zice un pachet de muşchi.

IULIAN e neplăcut surprins. IACOB îi face cu ochiul.

IACOB Sau după săritu’ ăsta de pe fix. Poa’ să zică ce-o vrea, da’ nu va putea dovedi nimic. Buza spartă, o vânătaie, o pânză ruptă? Nu ştiu, domn’e, noi stăteam liniştiţi de vorbă, când pe individ l-au apucat pandaliile şi-a-ncercat să se dea cu capu’ de pereţi. Noi, toţi trei, am încercat să-l oprim, şi-atunci s-a produs accidentul nefericit… S-a smucit din mâinile noastre, a căzut şi s-a lovit… Am reuşit să-l reţinem, însă s-a zbătut atât de tare că pijamaua i s-a rupt…

LUCA Accident nefericit? (Ameninţător) Bine…! (Tare) Soră! Soră!

GEORGE (Neliniştit) Ce faci?

LUCA O chem pe asistentă. „Accidentul” trebuie imediat semnalat, nu?

IACOB (Neliniştit) Ce mai pui la cale?

LUCA Eu? Nimic. Dar sunt curios pe cine o să creadă domnişoara Melania, cea care mi-a scos cu atâta tandreţe bandajele de la mâini… Pe voi sau pe mine, cel care mai adineauri a chemat-o ca să se plângă de colegii de salon?

IACOB Chiar aşa… Pe tine, sinucigaşul, sau pe noi, cei pe care adineauri i-a rugat să fie atenţi la neliniştitul lor coleg de salon?

LUCA Întocmai. Câtă grijă, nu? Hai să vedem cine are dreptate.

IACOB (Provocator, sigur pe el) Hai să vedem.

LUCA Oricum, până la urmă tribunalul va decide.

GEORGE (Înspăimântat) Tribunalul? Care tribunal?

LUCA Ăla-n care o să fiţi prezenţi ca acuzaţi.

GEORGE (Lui IACOB) Generale, ce zice ăsta…?

IACOB Ne abureşte.

LUCA (Tare) Soră!

GEORGE (Alarmat, lui IACOB) Şi dacă vorbeşte serios? Generale, n-am fost în viaţa mea într-o sală de judecată. Nici măcar ca spectator…

IACOB Nici n-o s-ajungi.

LUCA Nu? Mai vedem…

Se ridică din pat şi se îndreaptă spre uşă.

IACOB Şi chiar dac-ajungem, n-o să aibă el câştig de cauză.

GEORGE (Lui LUCA) Stai! Îmi cer scuze. Regret ce-am făcut şi te rog să mă ierţi…

LUCA Se marchează. (Către IACOB şi IULIAN) Şi voi?

IULIAN Noi ce?

LUCA Aştept scuze şi din partea voastră.

IACOB Nici nu mă gândesc.

LUCA Atunci nu le accept nici pe-ale lui.

Îl arată pe GEORGE.

GEORGE Stai! (Lui IACOB) Doar n-o s-ajung în proces din cauza voastră!

IACOB Tu nu-nţelegi că nu poate dovedi nimic? Te trage-n piept.

GEORGE Sunt un om obişnuit. N-am fost în viaţa mea…

IACOB (Ironic) Da, ştim. În viaţa ta n-ai fost la un proces.

GEORGE Să ştiţi că dacă nu faceţi ce spune, o să zic ca ea. Vă trag după mine!

IACOB Eşti un laş! Şi-un prost!

GEORGE A, deci asta e părerea ta despre mine, de fapt!

IACOB Da, asta e! Nu-ţi dai seama că tocmai pe laşitatea ta se bazează?

GEORGE (Orbit de furie) Nu mă interesează! O să faceţi cum vreau eu!

IULIAN O să facem cum vrea el (Îl arată pe LUCA), tâmpitule!

GEORGE Şi să nu mă faci tâmpit, mucosule! Am de două ori vârsta ta, aşa că-ţi interzic să-mi vorbeşti aşa!

LUCA Hei, băieţi, lăsaţi păruiala! Eu nu mai aştept, să ştiţi.

IACOB (Excedat, lui LUCA) Fie! Uite, îmi cer scuze pentru lovitura aia. Am făcut un gest regretabil…

LUCA Bine… Şi-acum, el.

Îl arată pe IULIAN.

IULIAN Ce?! Eu nu te-am atins.

LUCA M-ai jignit. M-ai înjurat. M-ai făcut „păduche”.

IULIAN Iar tu pe mine „bizon”!

LUCA Îţi permiţi să negociezi? Bine, am o treabă cu…

A ajuns în faţa uşii.

IACOB Stai! (Lui IULIAN) Hai, cere-ţi scuze!

IULIAN Căcat! Voi îl plezniţi şi eu trebuie să mă scuz?!

GEORGE Două vorbe şi-am încheiat circul ăsta!

IULIAN Pe care el l-a-nceput!

Îl arată pe LUCA.

LUCA Eu? Nu voi, curioşilor? Nu voi, cei care muriţi dacă nu aflaţi de ce mi-am tras „tatuajele”, de ce tac, de ce vorbesc, de ce am pijamaua galbenă, de ce mănânc pe gură?!

IACOB (Lui IULIAN) Ştii bine că dacă te pui cu nebunii… Hai, domn’e, ce te coieşti atâta?

IULIAN Nu vreau!

IACOB (Izbucnind) Ba o să vrei, ce mama mă-sii! Doar n-o să ne ţigănim până mâine dimineaţă pentru că tu, un mucea fără pic de disciplină, n-ai chef să spui trei cuvinte.

IULIAN Aha, acuma sunt „mucea”! Mai devreme eram un tânăr promiţător... Ei bine, nici nu mă gândesc. Să vezi şi tu, generale, cum e să fii la cheremul cuiva!

GEORGE (Lui LUCA) Omule, el nu ţi-a făcut nimic… Hai s-o lăsăm moartă…

LUCA Nu. Ori toţi, ori…

IACOB (Lui IULIAN) Adică îmi calc pe inimă eu, Iacob Deleanu, general în rezervă, iar tu, un amărât de bătăuş, nu poţi s-o faci?! Dacă nu spui ce vrea, atunci eu o să fiu cel care te-nfundă, să ştii!

IULIAN În cazu’ ăsta îţi mut falca, boşorogule!

IACOB dă să-l lovească. IULIAN îl respinge cu uşurinţă, doar îmbrâncindu-l. LUCA se amuză.

IULIAN M-aţi făcut fiecare cum v-a venit la gură, şi-acum îmi cereţi să mă scuz! (Lui LUCA) Şi nu mai rânji aşa, că-ţi primeşti şi partea mea! Şi-o să te doară de- adevăratelea!

LUCA Căpitane, domnu’ Bargan, dacă individu’ mă atinge, prevăd un caz interesant pentru justiţia noastră. Ca să nu mai vorbesc despre cum o s-arate în ziare. Parcă văd titlurile: „Sinucigaş în convalescenţă agresat de trei bolnavi la Spitalul Municipal”; „Agresorii sunt un bătăuş, un pensionar şi-un contabil”; „Ostilităţile au fost conduse de contabil”; „Pensionarul, deşi general în rezervă, a ascultat de ordinele bătăuşului”.

IACOB (Turbat, lui IULIAN) Ce dracu’ mai aştepţi?

IULIAN Să-l ating?

IACOB Nu, pentru numele lui Dumnezeu! Să-ţi ceri scuze.

IULIAN Nu. Oricum, nu mă puteţi obliga.

GEORGE (Speriat) Ziare?! În viaţa mea n-am…

IACOB (Ironic) Da, ştim: în viaţa ta n-ai fost în ziare! Mă-ntreb dacă ai fost undeva în viaţa ta!

IULIAN (Sarcastic) A, uitasem: ai dat mâna cu primaru’ şi-ai mâncat salată de boeuf...

GEORGE Mai bine decât să mă trezesc la închisoare.

IACOB (Exasperat) Da’ nu ajungi la închisoare, omule!

GEORGE (Nesigur) Nu ştiu. (Ameninţător) Da’ n-o să fiu acolo singur, să ştiţi!

IULIAN Deja ai ajuns la închisoare?!

GEORGE De la tribunal la închisoare nu e decât un pas, nu?

IULIAN Eşti idiot. Ăsta (Îl arată pe LUCA) băşeşte şi el două vorbe-n vânt, şi tu stai să-l crezi. Nu poate dovedi nimic.

GEORGE Nu vreau să mă vorbească lumea! Am o reputaţie, o familie, serviciu. Cine are nevoie de dovezi când eşti în ziare? Nu, nici nu mă gândesc: îţi ceri iertare sau, dacă nu, sunt alături de el!

Îl arată pe LUCA.

IACOB Dumnezeule mare!

Ridică braţele a neputinţă şi consternare. Toţi rămân în expectativă pentru o bucată de vreme.

IACOB Şi-acum… ce facem? Ne uităm unii la alţii?

LUCA Poate voi. (Pune mâna pe clanţă) Eu am de făcut o plângere asistentei.

GEORGE Nu! Stai!

IULIAN (Exasperat) Nu se poate: o luăm de la capăt!

GEORGE (Lui IULIAN, cu ură) Fin’că tu nu-ţi poţi călca pe inimă!

IULIAN Pentru cine s-o fac? Pentru doi indivizi care nu dau pe mine nici o ceapă degerată?

IACOB Şi el (Îl arată pe LUCA) e mai breaz?

IULIAN Măcar nu s-a prefăcut, ca voi.

GEORGE (Inocent) Dar nu ne prefăceam. Eram politicoşi.

IACOB (Lui GEORGE, stupefiat) Da’ de tăcut nu poţi să taci?!

LUCA (Revelaţie) Ştiţi ceva? Mi-a venit o idee!

GEORGE Hait!

IACOB De ce nu-mi place cum sună?

LUCA Renunţ…

GEORGE Slavă Domnului!

LUCA …cu o condiţie.

IACOB Ştiam eu!

LUCA (Lui IULIAN) Te înaintez în grad. Eşti plutonier-major.

IULIAN Ce mai e şi asta?!

LUCA Iar ăştia (Îi arată pe ceilalţi doi) sunt soldaţii tăi. Vreau să văd puţină instrucţie.

IACOB Eşti nebun!

LUCA Promit că după aia nu mai am nici o pretenţie.

IULIAN Doar nu vorbeşti serios…

LUCA (Întredeschizând uşa) Pe de altă parte…

IULIAN (Rânjind sadic) De fapt… de ce nu?

LUCA închdie uşa la loc.

IACOB (Amuzat - speriat) Ei, nu că vreau s-o văd şi p-asta!

IULIAN se întoarce brusc spre IACOB şi-i frige o palmă.

IULIAN Ascultă comanda la mine, soldat!

IACOB (Năucit) O, Doamne!

IULIAN Care „Doamne”? În armată n-ai alt Dumnezeu decât superiorul, soldat!

GEORGE (Uluit) Ce dracu…?!

IULIAN (Lui GEORGE) Nici pe ăla să nu te bazezi, soldat!

GEORGE E clar. Am un coşmar.

IULIAN (Ameninţător, apropiindu-se de GEORGE) Vorbeşti ne-ntrebat, soldat?

GEORGE (Speriat) Nu, nu!

IULIAN „Nu, domnule plutonier-major!”

GEORGE (Supus) Nu, domnule plutonier-major.

IULIAN E cam tare.

GEORGE (Mai încet) Nu, domnule plutonier-major.

IULIAN Prea tare.

GEORGE (Scâncit, abia auzit) Nu, domnule plutonier-major.

IACOB (Lui IULIAN) Ai înnebunit?

IULIAN se răsuceşte fulgerător şi-i mai arde o palmă. IACOB se clatină, cu mâna la falcă.

IULIAN Unde te trezeşti, soldat? La tac-tu şi la mă-ta acasă?

IACOB Te omor!

IACOB îl atacă, destul de greoi, pe IULIAN, care se fereşte şi-i trosneşte o palmă viguroasă la ceafă. IACOB cade în genunchi, ameţit, umilit.

LUCA (Cu satisfacţie răutăcioasă) Ei, ce faci, generale? Unde ţi-e autoritatea?

IULIAN (Lui LUCA, plin de satisfacţie) Ştii că-mi place? Ai avut o idee mişto! (Lui IACOB) Mai comentezi, soldat? (Lui LUCA, pipăindu-şi omoplatul) Ce chestie: m-a lăsat şi durerea de omoplat.

LUCA (Lui IULIAN, dezamăgit) Şi gata? Asta-i tot?

IULIAN Nici vorbă! Abia m-am încălzit!

GEORGE Suntem într-un spital, pentru numele lui Dumnezeu…!

IULIAN Tu să taci, soldat împuţit, că nu te-am atins! Cât despre el (Îl arată pe IACOB), e un catâr care ştie să ducă trei palme. (Lui IACOB) Nu, soldat?

IACOB nu-i răspunde. Stă ghemuit în patul lui LUCA. IULIAN se întoarce spre GEORGE.

Soldat! Ascultă comanda la mine!

GEORGE îl priveşte înspăimântat. IACOB priveşte furiş spre uşă.

Ce faci? Te uiţi la uşă? Să nu care cumva să-ţi dea prin minte s-o ştergi!

O vreme IULIAN se plimbă cu mâinile la spate. Brusc, revelaţie.

Ştiu! Legenda! (Exaltat) Astăzi, acum, vom intra în legendă!

LUCA S-o vedem şi p-asta!

IULIAN (Lui LUCA) Ai făcut armata?

LUCA Din păcate.

IULIAN Ai fost pus vreodată să freci podeaua cu periuţa de dinţi toată noaptea?

LUCA Nu.

IULIAN Ai văzut pe cineva executând pedeapsa asta?

LUCA Nu.

IULIAN Vezi? E o legendă. (Lui GEORGE, răstit) Tu ai primit pedeapsa asta vreodată?

GEORGE Da… Nu… Nu ştiu…

IULIAN Minţi!

GEORGE vrea să răspundă.

IULIAN (Lui GEORGE) Gura! (Lui IACOB) Generale! Pardon: soldat! Tu ai frecat-o cu periuţa? Ai văzut pe alţii făcând-o?

IACOB tace îndărătnic.

IULIAN (Lui LUCA, demonstrativ) Vezi? E o legendă. Toţi vorbesc despre ea, dar nimeni n-a făcut sau n-a văzut asta. Dar astăzi, acum… (Pauză de efect) veţi trăi un moment istoric! Acum vom asista la întruparea legendei! (Către GEORGE şi IACOB) Soldaţi, ascultaţi comanda la mine! Luaţi-vă periuţele de dinţi!

Cu mişcări ezitante, GEORGE şi IACOB se execută.

IULIAN Asta-i arma ta, soldat! Periuţa la raport!

Cei doi ridică periuţele la înălţimea feţei, cu perii spre IULIAN.

IULIAN (Se adresează întâi lui IACOB, examinând periuţa) Hm! Vezi că ai depuneri la rădăcina perilor. De data asta trec cu vederea, da’ să nu se mai repete. (Lui GEORGE) A, o periuţă nouă, se pare. Felicitări, soldat! Numai că o periuţă trebuie folosită. Prin urmare… la treabă! Executarea!

Cei doi se conformează, mecanic, ciocnindu-se unul de altul, frecând podeaua cu periuţele.

IULIAN Aşa vă vreau! Hei, soldat Deleanu, nu trişa! Freacă bine, să sară scântei! Şi tu, soldat Bargan, unde caşti ochii? Nu te uita la mine, ci-n podea! La obiectu’ muncii!

GEORGE mormăie ceva în barbă.

IULIAN (Lui GEORGE) Ai zis ceva, soldat?

GEORGE Am zis că-

IULIAN Nu vorbi ne-ntrebat!

IACOB De ce faci asta?

IULIAN Cine ţi-a dat voie să deschizi gura?

IACOB De ce faci asta?

LUCA Taie-i macaroana!

IULIAN (Lui IACOB) Vrei s-o-ncasezi iar?

IACOB De ce faci asta?

IULIAN Pentru că… pentru că vreau.

IACOB Nu cred.

IULIAN Adică ştii tu mai bine decât mine ce ştiu eu?! (Lui LUCA) Ai dreptate, trebuie să revenim la palme!

LUCA Aşa ziceam şi eu.

IACOB (Lui IULIAN) Faci asta pentru că poţi, nu pentru că vrei.

IULIAN Ba vreau!

IACOB Nu-i de-ajuns! Şi el vrea (Îl arată pe GEORGE), dar nu poate.

IULIAN (Rânjind cu satisfacţie) Şi tu vrei, da’ nu poţi, nu-i aşa?

LUCA Iuliane, închide-i gura!

IULIAN Ciocu’ mic şi tu! Ce-mi tot dai ordine?

LUCA De unde-ai scos-o?

IULIAN Am zis gura!

IACOB (Lui IULIAN) Te foloseşte, cap sec! Eşti fraieru’ lui!

IULIAN (Lui IACOB) Taci şi freac-o! (Furios, lui LUCA) Ştii ceva? Treci la şmotru!

LUCA Eu?!

IULIAN Da’ cine, mama mare? Scoate periuţa!

LUCA În visele tale.

IULIAN îl loveşte. LUCA geme, iar geamătul se transformă în râs.

IULIAN Râde! Să mor io dacă nu râde!

Îl loveşte din nou. LUCA nu se apără.

GEORGE O să-l omoare, naibii! Eu zic să-l ajutăm.

IACOB (Cu satisfacţie) Zob să-l facă!

LUCA (Lui IULIAN, rânjind batjocoritor) Doar atâta poţi?

IULIAN Mai vrei? (Îl loveşte) Na, satură-te! (Îl loveşte) Mai ţii minte când mă făceai „bizon”? (Îl loveşte)

GEORGE Opreşte-te!

GEORGE sare să-l ajute pe LUCA. IULIAN îl culcă la podea cu o singură lovitură.

IACOB Iulian, destul!

IACOB intervine şi el, dar rezultatul e acelaşi.

IULIAN (Lui LUCA, scos din minţi) Te strâng de gât, aschimodie! (Îl strânge de gât. Râsul lui LUCA sună grotesc, sinistru) Specie de om ca tine n-am mai văzut, da’ acum eşti pe cale de dispariţie…!

GEORGE (Înspăimântat) Iulian, îl omori!

IULIAN (Orbit de furie, lui LUCA) Mai râzi? Acum mai râzi?

Cu ultima suflare, LUCA şopteşte ceva la urechea lui IULIAN.

IACOB Opreşte-te! Vrea să spună ceva…!

IULIAN continuă să-l strângă de gât, surd la orice. După un timp, LUCA nu mai reacţionează. IULIAN îi dă drumul.

GEORGE Ce-ai făcut, nenorocitule?!

IULIAN I-am dat ce merita!

IACOB (Cercetându-l pe LUCA) Cred că… l-ai omorât...

IULIAN (Încă nerealizând gravitatea situaţiei, făcând haz de necaz) Deci a zis adevăru’, nu?

 

Intră val-vârtej MELANIA.

 

 

 

Scena II

 

LUCA, IACOB, IULIAN, GEORGE, MELANIA

 

MELANIA Ce-i tămbălăul ăsta? Ce s-a-ntâmplat aici?!

Îl vede pe LUCA. Ţipă.

Luca!

Îi verifică răsuflarea, pulsul etc.

E mort! E mort! Ce s-a-ntâmplat?! Spuneţi-mi! (Ţipă sfâşietor) Luca!

Iese ţipând. Se instalează un lung moment de tăcere. Din off se aud zgomotele agitaţiei provocate de strigătele MELANIEI.

IACOB (Lui IULIAN) Ţi-a spus ceva… Ce ţi-a spus?

IULIAN (Năucit, răvăşit etc.) Nu mi-a spus nimic...

IACOB Ba da. Iulian, adună-te! Trebuie să ştiu ce ţi-a zis.

IULIAN Nimic important…

IACOB Au fost ultimele lui cuvinte. Trebuie să…

IULIAN Mi-a zis… Mi-a zis: „Ştiam că nu mă vei dezamăgi”.

GEORGE Ce înseamnă „ştiam că nu mă vei dezamăgi”?

IACOB „Ştiam că nu mă vei dezamăgi”?

IULIAN Da… „Ştiam că nu mă vei dezamăgi”… Ce crezi că-nseamnă, generale?

IACOB Înseamnă că tipu’ pariase pe tine.

IULIAN Nu-nţeleg. (Pauză) Nu înţeleg. (Pauză) Nu înţeleg.

 

 

Heblu

 

 

 

- Patru cepe degerate, Ed. Brumar, Timişoara, 2006

·    2005 – locul I la Concursul Naţional de Dramaturgie organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor în colaborare cu Teatrul Naţional din Timişoara
·    2006 – spectacol-lectură  la Teatrul Naţional din Timişoara, regia Sabin Popescu, distribuţia: Romeo Ioan, Damian Oancea, Valentin Ivanciuc, Benone Viziteu, Ana Maria Cojocaru, Alina Reus, Mihaela Murgu, Roberta Popa Ionescu; spectacol-lectură la Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfîntu Gheorghe, regia Mirela Bucur Pal, distribuţia Daniel Rizea, Sebastian Marina, Liviu Cheloiu, Nicolae Croitoru, Nadia Samarghiţan, Duţa Guruianu, Camelia Paraschiv, Ioana Costea